cache/resized/28a37f11de2b4d843355f5df6374d69f.jpg
SERBIA
LIVIU MAZILU: „La discuțiile oficiale cu o delegație a Republicii Serbia am insistat asupra situației comunității
cache/resized/dd3c962cb3eb980b3ea9e16edfa911b5.jpg
KLADOVO
Mediul asociativ românesc din Valea Timocului este în continua expansiune. URMĂRIȚI UN AMPLU MATERIAL DOCUMENTAT ÎN
cache/resized/787a47f2060a53ec8a41690e171823fa.jpg
DIASPORA
Ministrul Natalia-Elena Intotero o va efectua o vizită în Republica Italiană, în perioada 10-18 septembrie 2019.
cache/resized/6c7fbc68f781b316b5c5035288a203fb.jpg
DIASPORA
Ediția 2019 a Forumului Românilor de Pretutindeni a fost un eveniment de succes. Au fost două zile de discuții și o zi
cache/resized/82c22bac5f56ecba5147a1b4952c125b.jpg
DIASPORA
A ÎNCEPUT FORUMUL ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI! Reprezentanți ai mediului asociativ românesc din străinătate și
cache/resized/d43a1240a5e774d3d79d309313d3e84e.jpg
EVENIMENTE
Ziua de 31 august este una specială atât pentru românii din țară, dar mai ales pentru cei aflați peste hotare, care
cache/resized/a1558f6d2c60a07275571e87214be11b.jpg
DIASPORA
Campania de succes a Ministerului pentru românii de pretutindeni, „Informare acasă! Siguranță în lume!” a
cache/resized/a3b504d3bf72641257a8c2c8cad1e35a.jpg
UCRAINA
Numărul dosarelor depuse pentru bursele MRP destinate etnicilor români din Ucraina a ajuns la peste 3.400 Extinderea
cache/resized/a918cfb73a48fd5b83be88bda5d67a8d.jpg
CHISINAU
Prim-ministrul Republicii Moldova a participat la deschiderea oficială a Zilelor Diasporei în Republica Moldova. În
cache/resized/d00d86eb064b248d5a57947d4b05d5ec.jpg
KLADOVO
O situație pe cât de tristă, pe atât de dramatică! jurnalromanescTV vă oferă o imagine a modului în care se țin
robghrcsenfrdeelhuitptrusresuk
Mihai Firică Scris de  Apr 14, 2016 - 2680 Views

„SINGAPORE ESTE UNUL DINTRE STATELE ÎN CARE ÎMI DOREAM SĂ MUNCESC”

Interviu cu Cătălin Marian Cotora, antrenor de tenis în Singapore, un profesionist îndrăgostit de Craiova

Românii câștigă prin muncă și profesionalism nu doar banii cuveniți, pe care în țară i-ar fi obținut foarte greu sau cu mult mai puțini, dar și respectul celor din jur. Cei mai mulți fac asta. Muncesc din greu. Unii cu pasiune, dezvoltându-se în plan profesional, alții strict pentru câștig, departe de țară, de familii și de prieteni. Singapore pare un loc atât de îndepărtat de România încât am fost surprins când, după realizarea unei emisiuni, am intrat într-un dialog cu Cătălin Marian Cotora, un craiovean care este antrenor de tenis de câmp tocmai în acel oraș despre care ni se pare a fi din viitor. Un craiovean care ne-a oferit detalii despre duritatea exercitării profesiei într-un sistem complet diferit. Mă bucur să vă pot oferi acest dialog despre pasiune pentru spotul alb, despre Craiova privită din Singapore, despre o lume de la care ne putem inspira și, de ce nu, o țară care poate fi casă pentru români.

AUTOPORTRET

„Am început tenisul în orașul natal, Craiova, la vârsta de 7 ani, îndrumat de tatăl meu, fiind unul dintre cei patru muschetari rămași după vârsta de 14 ani atât în competiții naționale, cât și internaționale. După o pauză de mai bine de 15 ani, am reușit să aducem în Craiova primul titlu de campion național la dublu masculin. Mi-am încheiat cariera de jucător profesionist extrem de devreme (în jurul vârstei de 20 de ani), fiind unul dintre jucătorii de tenis din Craiova cu clasament ATP.

După 21 de ani, încă student fiind și neputând să mă rup complet de lumea tenisului, am ales să îmbrățișez cariera de antrenor, una complet diferită și cu o încărcătură emoțională mult mai mare. Ca antrenor, am reușit să aducem Craiovei locul 1 la 10 si 12 ani la simplu masculin, în persoana lui Robert Șoldea, plus două titluri de campion național, unul la dublu și unul împreună cu echipa. După o experiență extrem de reușită acasă, au urmat ani mulți și experiențe noi prin toate colțurile lumii.

Sunt unul dintre cei care a avut o relație foarte bună sportivii, cu părinții lor și de aceea mi-a fost extrem de greu să aleg drumul Singapore-lui. Relația avută cu ultimii sportivi pe care i-am antrenat a fost una cu adevărat specială, ajutat și de experiența acumulată de-a lungul anilor. Sunt într-o strânsă legătura de prietenie cu părinții copiilor, mai puțin cu sportivii bineînțeles.” - Cătălin Marian Cotora

Ce știați despre Singapore, despre condițiile de viață și mediul sportiv înainte de a ajunge să profesați acolo?

Cătălin Marian Cotora: Trebuie să recunosc de la început că nu îmi era străin Singapore. Alături de Australia, este unul dintre statele în care îmi doream să muncesc și să trăiesc de câțiva ani. De aceea, știam foarte multe detalii, ajutat și de câțiva prieteni (români și europeni deopotrivă). Știam că este unul dintre cele mai dezvoltate state din Asia și că este un important centru economic și bancar al lumii. De asemenea, am fost interesat de sistemul educațional, despre care pot spune că este unul dintre cele mai performante din lume. Nivelul de trai este unul dintre cele mai ridicate din lume, cu cel de-al doilea PIB pe cap de locuitor după Hong-Kong și surprinzător înaintea Elveției. În ceea ce privește sportul, știam doar că este un stat cu mare potențial având în vedere infrastructura și condițiile oferite, că este fostă colonie britanică. Știam despre legislația lor destul de aspră, dar care face din statul Singapore unul dintre cele mai sigure din lume.

Când a apărut oportunitatea de a profesa în Singapore ați luat în calcul și posibilitatea de a va stabili în această țară sau chiar în Australia?

CMC: Ca antrenor de tenis este greu să-ți poți face planuri pe mai mulți ani. Contractele sunt de obicei pe termen scurt (2-3 ani), asta pentru că se pot schimba foarte multe lucruri în tenisul de performanță, într-un timp relativ scurt. Australia are o lungă tradiție legată de tenisul de câmp și rămâne una dintre țările care oferă campioni în tenis. În schimb, Asia este într-o dezvoltare continuă și țări ca Japonia, China, Coreea de Sud și Singapore au investit enorm în ultimii 10 ani, iar acum încep să aibă și ele jucători de top. Nu pot nega că mi-aș dori să mă stabilesc în una dintre cele două țări, tocmai datorită dezvoltării masive în domeniul sportului și implicit al tenisului. Aici nu se poate vorbi niciodată de lipsă de interes pentru sport. Aceste două națiuni au implementat sportul încă de la vârste foarte mici. Însă este prematur să vorbim de posibilitatea de a mă stabili aici , deși nu o pot exclude niciodată.

Înțeleg că baza materială este la superlativ. Cum sunt câștigurile? Presupun că sunt costuri foarte mari din cauza distanței enorme dintre România și Singapore, pentru a ne opri doar la acest aspect.

CMC: Aici sunt multe de spus! Aș începe prin a vă spune de la bun început că este o țară care promovează performanța în toate și sunt dispuși să facă orice pentru a o avea. În tenis nu au excelat niciodată însă au înțeles că au nevoie de specialiști și de aceea au importat. Însă și aici din țări cu mare tradiție în tenisul de câmp: Marea Britanie, Statele Unite, Australia (probabil cei mai mulți datorită relațiilor diplomatice dintre cele două țări), Franța, Elveția. Am avut norocul, prin prisma meseriei mele, să lucrez în diferite locuri și tocmai de aceea pot afirma că nici o țară în momentul acesta nu poate oferi un contract mai bun și mai stabil decât Singapore, raportat la experiența mea. Vorbeați de costuri care sunt foarte mari, de la chiriile exorbitante la costurile echipamentelor de tenis, de asemenea ridicate. Și atunci putem vorbi și de câștiguri care să merite deplasarea din România pe un termen lung.

Concret, cam cum ar arăta bugetul de familie al unui român după ce se stabilește în Singapore sau, dacă nu intrăm într-o zonă sensibilă, cum vă planificați cheltuielile?

CMC: Exemplificând, vă pot spune că aproape 70% din populație locuiește în condo-uri, care au toate facilitățile (de la piscină, sală de forță, la terenuri de tenis baschet și fotbal), ceea ce face ca prețul chiriilor să fie foarte mare - variază între 1700-5000 dolari singaporezi pe o cameră. Cu siguranță am nevoie de un teren de tenis, care să-mi poată asigura continuitatea. Apoi mașina nu este indispensabilă aici pentru că sistemul public de transport este foarte bine pus la punct și mai ales că prețul mașinilor este cu adevărat exagerat (o mașină care în România se vinde cu 30 000 euro aici o poți cumpăra cu cel puțin 210 000 dolari - asta pentru ca vor să controleze numărul de autoturisme și să reducă mult consumul de CO2).

Mâncarea este relativ ieftină datorită concurenței dintre restaurantele asiatice, însă restaurantele europene gen italian, francez, german sunt extrem de scumpe. Și aici putem vorbi mult despre asta pentru ca un antrenor de tenis are nevoie de o alimentatie extreme de bogata in carbohidrați si proteine, ceea ce nu este specific bucatariei asiatice. Din cauza condițiilor meteo extrem de dificile și nu chiar propice pentru sport (din cauza poziției statului la numai 100 km de ecuator temperaturile variaza tot anul între 29-34 grade cu o umiditate medie de 87%). Deci vitaminizarea și mâncarea te poate duce la încă 1000 dolari lunar. Vin asigurările medicale și impozitul (aici nu ne putem plânge pentru că este între 5-17 %), un adevărat paradis fiscal. Costurile lunare ajung undeva la 3300-3500 dolari singaporezi ( 1USD=1,37SGD). Impozitul este de 5% sub un venit anual de sub 100 000 SGD și de aici se aplica impozitul crescător. Un salariu sub 30 000 dolari nu se impozitează.

Insist să vorbim despre câștiguri, deși nu aceasta este adevăratul subiect, ci o motivație pe care am întâlnit-o la mulți români care au decis să lucreze departe de țară. Cum ați obținut angajamentul și cât ați fi câștigat în România?

CMC: După aproape 12 ani de experiență ca antrenor de tenis, sigur că am ajuns la un nivel al câștigurilor mult peste mediu! M-ați întrebat de România! Sunt unul dintre antrenorii căruia ii era foarte bine si acasă , deoarece sunt vechi in domeniul acesta. Orașul nu este atât de mare și, după cum știți vorbele circulă rapid si pentru mine era un avantaj. Eram extrem de ocupat si acasă, alternând orele cu copiii (fie că erau la inițiere sau de performanta) , cu adulți, cele care pentru mine erau cele mai relaxante, având foarte mulți prieteni din toate domeniile cu pasiune pentru tenis. Întorcându-mă la întrebarea dumneavoastră: veniturile unui antrenor de tenis variază de la lună la lună, pentru că este strict legat de numărul de ore pe care îl faci. De aceea cred că la mine variau între 1700-2000 dolari americani pe lună (undeva pe la 8000 RON într-o lună bună). Consider că era mult peste mediu! Acum vine întrebarea de ce Singapore? Am stat mult până să aleg, tocmai că știam că îmi este bine acasă și urma o perioadă de incertitudine ca orice perioadă de acomodare într-o țară așa îndepărtată. Contractul l-am obținut prin intermediul unui englez, fost jucător profesionist de asemenea, care s-a stabilit de câțiva ani in Singapore și care a devenit manager la compania noastră.

După o singură discuție am hotărât de comun acord că merită acceptat acest contract pe o durată de doi ani. Cu siguranță că nu puteam lăsa ce aveam acasă, decât în cazul unui contract de nerefuzat! Este cu siguranță cel mai stabil și bun contract pe care l-am semnat de când antrenez, fiind într-adevăr o surpriză și pentru mine. În Singapore lucrurile stau complet diferit, aici neexistând problema de a se gândi dacă este costisitor sau nu. Este suficient ca un copil să-și dorească să înceapă și este o simpla formalitate. Problema cea mai mare aici este vremea, cu luni dificile (mă refer aici la octombrie - ianuarie) când este perioada musonului și plouă toate după-amiezile și ,sigur, luni foarte bune. O lună foarte bună în Singapore îți poate aduce și un câștig cu 5 cifre sau în jurul acestei sume. În lunile ploioase și cele de vacanță variază între 6500-7000 SGD. Pentru a ajunge aici trebuie să ai ceva experiență în domeniu și câteva rezultate care să te recomande. Câștigurile se calculează cumulând orele făcute cu eventualele bonusuri de performanță și de rezultat ale copiilor care joacă în competiții.

Cum ați depășit barierele de comunicare? Nu mă refer doar la cele culturale, ci și la cele legate strict de pregătire sportivă și de mentalitate. Știu că ați profesat în SUA și Italia, însă anticipez că în Asia este ceva diferit, nu?

CMC: Aici o sa va surprindă ceea ce o să vă răspund!! Școala de tenis românească rămâne una dintre cele mai puternice la nivel european și chiar mondial. De aceea ca antrenor de tenis este un avantaj să spui ca ești conațional cu Năstase, Andrei Pavel, Horia Tecau sau Simona Halep. Pentru mine a fost ușor să mă adaptez , fie ca am fost in SUA, Tunisia , Italia sau Singapore. Odată pentru că sunt vorbitor fluent de 3 limbi străine plus că îmi place ceea ce fac, îmi place să călătoresc , să vizitez . Italia este minunată , cu o cultura fascinantă având privilegiul să lucrez în toate regiunile, ceea ce m-a atras și mai tare( de la Veneția cu farmecul aparte la capodoperele florentine ale Renașterii). Singapore vine să întregească ideile mele despre cultura britanică. Surprinzător este o țară extrem de deschisă și cu oameni extrem de primitori. Spun asta pentru că mă așteptam la altceva având în vedere legile de aici. Însă britanicii și-au lăsat amprenta in sport, toata lumea face sport , de la fotbal si rugby până la tenis și cricket. O parte din localnici practică tenisul de masă și badmintonul.

Legat de mentalitate cred că aici este punctul lor forte. Deși sunt considerați alături de coreeni ,,latinii Asiei", tocmai că sunt extrem de relaxați , totuși mentalitatea de luptători și încrederea in forțele proprii nu le dispare niciodată. Sunt asiatici până la urmă și cu o civilizație britanică in spate.

Ați întâlnit alți români care profesează în Singapore?

CMC: La doar două săptămâni de la venirea pe pământ asiatic, am mers la WTA Finals, adică turneul campioanelor. Acesta are loc în Singapore pentru 5 ani. M-am pregătit pentru meciul Simonei Halep cu Maria Sharapova din grupe așa cum îi stă bine unui român: cu drapelul României pe umeri si cu mult entuziasm. Spre surprinderea mea, în drum spre stadion, m-am întâlnit cu câțiva conaționali veniți la turneu. Unii dintre ei lucrează aici, alții erau doar turiști. Între timp am aflat că sunt 350 români care lucrează aici, cei mai mulți în domeniul IT, universitar și naval, fiind cel mai mare port de mărfuri din lume. Chiar săptămâna trecută am întâlnit o profesoară de engleză care profesează în cel mai prestigios colegiu britanic din Singapore.

Mărturisesc surpriza pe care am avut-o, discutând pe diverse teme înainte de a realiza acest interviu, că sunteți la curent cu ceea ce se întâmplă acasă. Poate mai informat decât mulți dintre cei de acasă. Cum reușiți, cu așa agenda de aglomerată?

CMC: Indiferent cât voi lucra în străinătate, sunt strâns legat de cei de acasă, de aceea nu exclud varianta de a mă reîntoarce. Am familia și prietenii acolo, pe care reușesc să-i vizitez anual și chiar să ne petrecem vacanțele împreună. Recunosc, programul meu este foarte încărcat aici, însă îmi fac timp să citesc presa românească și internațională în fiecare dimineață, chiar dacă asta se întâmplă la 5:30 dimineața ! Consider că este normal, până la urmă, România este locul în care am crescut, în care am jucat tenis și locul care mi-a oferit școală și educație.

Fiecare avem un "colțișor" în care ne retragem în momentele dificile, un fel de supapă de presiune. Cum treci peste clipele de singurătate sau când simți că ai vrea să-l strângi în brațe pe cel drag, soție, copil sau părinte, indiferent de stare?

CMC: Acestea sunt momentele peste care ne dorim să trecem cât mai repede. Însă am învățat, în ultimii ani, să depășesc momentele acestea. Încă din perioada junioratului ești pregătit pentru viața aceasta, fără familie, fără prieteni, fără vacanțe și, cel mai greu, fără sărbători. Recunosc, am petrecut ultimele sărbători fără cei dragi, fiind primul Crăciun în ultimii opt ani fără să ajung acasa. Pentru un antrenor de tenis este deja o stare de normaliate să lipsească de acasă, pentru a se dedica sportivilor pe care îi antrenează. Însă nu înseamnă că putem trece ușor peste momentele în care ne este dor de tot ce avem acasă.

Sunt momente în care aleg să merg pe una dintre insulele de aici. Sentosa este cea mai mare insulă care aparține statului Singapore - un loc absolut mirific pentru a-mi regăsi liniștea și echilibrul. Sărbătorile trecute nu au fost cele mai fericite, tocmai că nu puteam ajunge acasă din cauza faptului că semnasem contractul de câteva luni. Altfel, dorul îl mai atenuăm încercând să vorbim acasă cât se poate de des, lucru de care avem nevoie ca să ne încărcăm bateriile pentru o perioada mai lungă. Singurul lucru care ne mai ajută uneori este când cumpărăm biletul pentru vacanța de vară sau pentru vacanțele pe care ni le petrecem împreună.

Facem haz de necaz și suntem (poate mă înșel sau este doar un șablon patriotard, cine știe) un popor care știe să râdă, că românul este vesel din fire. Cum sunt singaporezii? Au bancuri?

CMC: Cu siguranță că românii sunt relaxați și știu să se simtă bine oriunde merg. Suntem o echipă de patru nebuni tineri, doi britanici și un neozeelandez, plus managerul general care este o localnică. Sunt toți extrem de relaxați si cu un umor nebun din partea britanicilor la adresa “coloniștior” neozeelandezi. Localnicii nu prea au bancuri pentru că există un cult asiatic pentru a nu-l lua în râs pe cel de lângă tine. Doar noi, europenii, ne mai permitem între noi asta. Altfel spus, singaporezii sunt liniștiți și mai relaxați decât mă așteptam, meticuloși, extrem de corecți și care știu să se bucure de orice sărbătoare publică. Anul Nou Chinezesc este cea mai mare sărbătoare asiatică, anul acesta fiind sărbătorit pe 7 februarie. A fost precedat de două săptămâni de spectacole și concerte. Am văzut bucuria oamenilor de participa la celebrul dans al dragonului, totul culminând cu focul de artificii din Chinatown.

A propos de momente haioase: mi-am amintit un moment petrecut pe terenul de tenis, acum câteva luni. Eram în timpul unui meci demostrativ disputat între echipa mea și o echipă australiană din Singapore. Meciul a avut loc în cadrul unui club privat, la care au asistat câteva zeci de persoane. Printre ele o respectabilă doamnă britanică, un pic supraponderală, cu o pungă de chips-uri în mână. La un moment dat, în timpul meciului meu am mers spre gard pentru a-mi lua prosopul, întrebând-o pe respectiva doamnă dacă îmi poate sugera o tactică câștigătoare. Doamna s-a uitat la mine foarte mândră și, după ce și-a continuat “masa”, mi-a răspuns pe un ton extrem de ferm și de convins să joc mai mult pe reverul adversarului. Problema cea mare era că, până atunci, era că toate punctele pe care mi le făcuse adversarul erau, culmea, realizate cu reverul. A fost un moment de uluire, după care m-am distrat copios. Imaginați-vă doar o femeie britanică, care în loc să-și bea ceaiul de la ora cinci, era brusc interesată de rezultatul unui meci absolut nevinovat.

Nu vă pot descrie reacția colegilor mei la auzul “tacticii nemaiîntâlnite”, unul dintre ei a căzut cu scaunul, nemaiputându-se abține din râs.

Este o întrebare tuturor craiovenilor care fie au experiențe similare, fie s-au stabilit definitiv în altă țară. Din ceea ce ați întâlnit acolo bun ce ar putea și ce ar trebui să facem în Craiova după acel model?

CMC: Aici ar fi foarte multe de spus, pentru că am avut norocul să muncesc în una dintre cele mai civilizate țări. Consider că două lucruri sunt extrem de importante pentru ca o țară să fie civilizată: educația și sistemul de sănătate. Educația este prioritară și de aceea au ajuns să aibă unul dintre cele mai performante sisteme. Și nu vorbim aici doar de sistemul privat (sunt extrem de multe școli internaționale - britanic, american, australian, canadian, german, francez, elvețian), care este performant în toate statele occidentale, ci mă refer în primul rând la sistemul de stat. Acesta oferă doar localnicilor posibilitatea de a fi gratuit, însă statisticile duc la o rată a alfabetizării de peste 98%, în comparație cu Statele Unite, unde nu depășește 40%. Când mă gândesc la educație am în cap și educația prin sport, prin care reușesc să-și țină copiii sănătoși. Pe lângă infrastructura excepțională (fiecare școală are cel puțin două piscine olimpice și terenuri de sport), au extrem de multe programe prin care promovează mișcarea , înotul, tenisul și baschetul. Legat de sistemul de sănătate privat, acesta copiază întocmai sistemul britanic și american, dar surpriza vine de la cel de stat. O poliță de 30-40 dolari pe luna îți poate acoperi chiar și o jumătate de milion de dolari, asta datorită intervenției statului.

M-ați întrebat ce aș schimba. Totul cred că pleacă de la clasa politică, de la corupție. Nu vă dau exemplul Singapore unde pentru evaziune și orice fel de fraudă este introdusă pedeapsa capitală, ci aș lua exemplul Islandei, care a făcut curățenie în parlament și in bănci, trimițând la închisoare cei mai mulți dintre corupții statului. Sunt adeptul monarhiei, subiect care nu vă este străin, dar poate nu e momentul acum. Stăteam de vorbă cu unul dintre investitorii americani din Singapore, vicepreședinte la un gigant IT, și-mi povestea de ușurința cu care și-a deschis compania acum câțiva ani. Totul durează 10 minute, se face online și este, bineînțeles, gratuit! Știți la noi de câte drumuri ai nevoie și câte taxe trebuise plătite pentru a-ți deschide o firmă. Un alt lucru care mi se pare pozitiv este faptul că toate plățile se fac online, prin transfer bancar (nu contează că este vorba de salarii sau biletul de tren) și atunci cred că evaziunea fiscală este zero.

Știu că ați călătorit mult și în Australia. Nu vă tentează să lucrați sau chiar să vă stabiliți în această țară? Sunt comunități importante de români...

CMC: Australia rămâne destinația mult visată de mine, deși asta ar însemna să mă rup definitiv de lumea de acasă. Diferența de fus orar ne oprește să vorbim cât ne dorim acasă, însă Australia ar fi cu adevărat ,,capătul lumii" . Mă gândesc la antipozi ca la o destinație definitivă, mai ales că este un pic mai ușor să te stabilești decât în Singapore. Singura diferență este că ai nevoie de viză, ceea pentru Singapore nu este necesar, însă Singapore oferă contracte pe 5-6 ani, după care ești nevoit să pleci. Australia este destinația perfectă pentru o familie, nu există persoane mai tolerante și relaxate precum cei de la antipozi (probabil că și Noua Zeelandă este în aceeași situație). Știu de comunitatea mare de români din Perth și poate cândva o să reușim să o mărim.

Cum vă explicați diferențele economice și sociale dintre Singapore și alte țări din regiune?

CMC: Singapore este o țară privilegiată și care are mari avantaje datorită poziției sale. Este cel mai mare port de mărfuri din lume și de curând am aflat că în fiecare zi opresc în port în jur de 2000 - 2200 vase de mărfuri. Imaginați-vă că toate mărfurile produse în China, Japonia, Coreea, Australia și în alte locuri trec mai întâi prin Singapore pentru a ajunge în Europa. Apoi un lucru extrem de important este capitala business-ului asiatic, înaintea capitalei Japoniei, Tokio. De asemenea, statul Singapore deține patru din primele zece bănci mondiale, cu renumitul coeficient de premier Bank AAA+ (sper să nu greșesc aici cu acești coeficienți). Apoi, cele două puteri mondiale China și Japonia, în ordinea aceasta, și-au mutat investițiile aici, datorită taxelor extrem de mici (o companie plătește un impozit maximal de 17%, spre deosebire de Japonia, unde este 43 sau Australia și Statele Unite unde ajunge la 36-40%).

Chiar de dimineață am avut o oră cu un important trader din industria petrolieră care îmi spunea că în această regiune China deține monopol chiar pe bursa petrolieră, unde ne-am fi așteptat mai puțin. Erau toți foarte panicați (mă refer aici la toate puterile mondiale) că se așteptau la o creștere economică a Chinei de 10 procente și de fapt va fi în jurul a 6-7 procente. Deci se pare că în spatele dezvoltării statului Singapore stau, din păcate, tot chinezii.

S-a tot vorbit la noi de o necesară concentrare a resurselor umane și economice pentru a dezvolta o comunitate, dacă nu chiar și țara, pornind de la specific spre o țintă bine definită, cu domenii prioritare în care să performăm. Înțeleg că asta s-a întâmplat în Singapore. Putem face și noi acasă, în România?

CMC: Prin prisma meseriei mele trebuie să rămânem optimiști. Încă mai sper că se poate ca România să ajungă o țară normală, dacă nu chiar dezvoltată. Avem oameni extrem de capabili pe care ar trebui să-i stimulăm și să-i respectăm mai mult. Nu vă gândiți la latura financiară, sau doar la ea, ci ar trebui să le oferim condiții mai bune și atunci s-ar gândi de două ori înainte să plece. Eu îi admir mult pe profesorii și medicii de la noi și cred că asta ar fi o prioritate.

Să ne ținem intelectualii adevărați acasă, nu să-i umilim, pentru că merită mult mai mult respect pentru munca extrem de grea pe care o depun, în condiții de ev mediu. Apoi cred că infrastructura ne omoară cel mai mult, nu avem străzi ca să aducem investitori și ca să aducem turiști. Prioritatea națională, pe lângă educație și sănătate, ar trebui să fie turismul. Grecia trăiește doar din turism (sigur că exagerez acum și nu ne putem compara, însă avem o țară minunată și foarte puțin exploatăm asta). Când vin acasă, ador să merg la munte la noi pentru că este o senzație pe care nu o mai resimt niciunde. Cred că la nivel de infrastructura Ardealul stă cel mai bine și de aceea investitorii sunt în număr mare.

Am putea dezvolta România dacă am încerca măcar o zi să nu ne mai gândim doar la buzunarul nostru. Alte țări produc din turism mai mult decât producem noi în toate domeniile neavând condițiile noastre. Eu cred că resurse economice încă avem dar sunt foarte prost manageriate de cei care ne conduc. Mi-am amintit ceva în legătură cu turismul: am fost de curând într-un parc de aici (mai precis Adam Park), un loc în care trupele britanice au avut o confruntare dură cu armata japoneză în cel de-al doilea Război Mondial. Un loc absolut normal, fără ceva special, dar care a intrat de curând sub protecția patrimoniului Unesco. Asta doar gândindu-mă la Parcul Nicolae Romanescu, care nu numai că nu este protejat de lege, dar parcă rămânem indiferenți la potențialul său turistic.

Cum arată coșul zilnic al unui singaporez?

CMC: Cred că diferă de la persoană la persoană. Pentru ca ei se comportă ca oameni cu venituri mult peste mediu, cu oameni extrem de bogați pe care îi vezi plimbându-se zilnic în mașini de lux. Cred că nu am văzut mai multe mașini de lux pe metru pătrat; poate Dubai-ul să îl concureze. Revenind la întrebarea dumneavoastră, coșul zilnic este cu siguranță foarte sănătos din perspectivă alimentară; cuprinde multe produse organice (bio), multe fructe și legume (trebuie spus că legumele se servesc proaspete sau la abur), multe cereale, pește și cred că variază între 20 și 60-70 dolari pe zi.

Imaginea chinezilor pentru europeni s-a modificat radical in ultimii ani. De la sărăcie și comunism, în prezent se arată miile de îmbogățiți ai Chinei și extravaganțele miliardarilor. Ați întâlnit opulența afișată și în cazul singaporezilor?

CMC: Aici este un amestec între democrație și, culmea, un pic de comunism (în sensul că unele legi sunt extrem de dure și nu se pot contesta). Însă cu siguranță aici îți sare în ochi ușurința cu care sunt dispuși să cheltuiască note de plată de 5 cifre. Mașinile de lux și magazinele cu cele mai importante branduri vestimentare și accesorii sunt pline, (toate aflate pe vestitul Orchard Boulevard, o arteră de 2 km menita sa-ți arate in fiecare moment puterea acestui oraș), ceea ce este o mare surpriză pentru mine. Vorbeați de China - aici 60 % din populație este chineză, dar extrem de diferiți de țara mama și Hong Kong, pentru că aici este capitalism în toată regula.

Cum sunt priviți europenii de către singaporezi? Cât știu despre Europa fostă comunistă?

CMC: Singaporezii sunt extrem de toleranți, pentru că aici sunt patru limbi oficiale: chineza, malay (a comunității malaysiene), tamil (a comunității indiene), plus, bineînțeles limba oficială, engleza, vorbită de absolut toată lumea. Europenii sunt parte integrantă aici, priviți cu mult respect pentru că aduc multe investiții și oameni capabili. Despre Europa comunistă știu extrem de puține, însă am rămas surprins să aud că România este țara care are un rege în viață. Nu înțelegeau cum am trecut prin comunism cu regele încă în viață.

Este un oraș cosmopolit (alături de Londra, New York, Dubai și Hong Kong), iar multitudinea de culturi și civilizații nu fac altceva decât să întregească armonia unui oraș aproape perfect. A început o adevărată migrație spre Singapore, populația crescând simțitor de la 4,5 la 6 milioane de locuitori în mai puțin de 10 ani. Se estimează o creștere a populației de peste 8 milioane până în 2022!
Trebuie subliniat ca orașul, având doar 700 km2, s-a dezvoltat pe verticală. La tot pasul vezi clădiri de sute de metri înălțime, iar apartamentele nu au voie să aibă mai puțin de 180 m2. Una peste alta, pare un loc ideal pentru a-ți petrece câțiva ani din viață.

Despre Romania se știe altceva în afară de Simona Halep?

C.M.C.: Într-adevăr, Simona Halep este un superstar aici. Absolut toată lumea vorbește la superlativ de campioana noastră și cred că noi ar trebui să fim mândri de asta. Toate panourile publicitare o au și pe Halep în centrul atenției. Am cunoscut recent o persoană absolut senzaționala! A venit pe teren, fiind tatăl clientului (clientul este medic neurochirurg aici, indian la origine), un fost profesor de filosofie al Universității din Chicago, unde l-a cunoscut pe Eliade. Timp de 15 minute nu am mai putut să-mi fac ora ascultându-l neîncetat. A participat și el, la “Istoria Credințelor și Istoriilor Religioase” a lui Eliade. Îmi povestea că l-au cunoscut pe Rabindranath Tagore împreună și că știa absolut tot despre viața lui Eliade, despre care nu știu câte alte cuvinte în afară de “genious” a mai spus. Cred că este una dintre persoanele care mi-au marcat prezenta aici în Singapore.

Domnul are la 90 ani acum, poate ușor peste vârsta aceasta, amintindu-mi un lucru de care citisem acum câteva luni, că acea catedră de Istorie a Religiilor a Universității din Chicago îi poartă numele lui Mircea Eliade. Mă întreb, oare câte persoane din România cunosc opera lui Eliade, așa controversat cum a fost? Pentru mine rămâne unul dintre cei mai importanți oameni de cultură ai României.

Un test de sinceritate: ca oltean în Singapore, de câte ori v-ați spus “Muică, dar ce caut eu aici?”

CMC: În drum spre Singapore m-am gândit la asta; este o destinație pe care nu o alegi în fiecare zi. Era o lume complet necunoscută și un sentiment de neliniște te cuprinde de la început. Când am ajuns aici, primul șoc a fost pe aeroport! Uluitor, extrem de luxos și uriaș, neașteptat de mare pentru un oraș atât de mic, care până la urmă s-a dovedit a fi unul uriaș, pe verticală. De altfel, compania aeriană națională este printre cele mai puternice la nivel mondial. Însă când te plimbi prin centru îți vine să zici precum olteanul la fiecare pas și recunosc că mi s-a întâmplat la vederea Marinei Bay Sands (simbolul orașului - o clădire în formă de valuri și cu o imensa piscină la etajul 58 în forma de velă) și a Hotelului Fullerton. Grădina Botanică, Grădina Zoologică, insula Sentosa, precum și Reflections at Keppel Bay (o zonă rezidențială aflată în apropierea portului Harbour Front) te fac să spui ”Muică, am ajuns în paradis!”

Am vorbit foarte mult despre fascinantul Singapore dar și despre Craiova noastră, fără să încercăm, fie și timid sau doar sugerând, o comparație, dar n-am vorbit suficient despre tenis. Pentru mine, este unul dintre cele mai complexe sporturi, pe care l-am încercat decât ocazional. Baschetul rămâne marea mea pasiune. Dar ce este tenisul pentru Cătălin Marian Cotora?

CMC: Tenisul este cu adevărat un capitol special pentru mine. Nici nu cred că îmi pot imagina viața fără a juca, a privi tenis sau a vorbi despre tenis. De altfel, consider că tenisul mi-a oferit cel mai mare procent de bucurie din viața mea (chiar dacă uneori se poate vorbi și de tristețe). L-am ales de mic, împreună cu fotbalul, însă la 10 ani am hotărât că este mai bine să mă axez pe sportul preferat. Cei mai frumoși ani ai copilăriei mi i-am petrecut pe teren și prin competiții, fără să mă gândesc la vreun regret, aș face același lucru din nou. Acum îmi este greu să-mi imaginez că am jucat aproape 200 concursuri în carieră. Tenisul mi-a oferit placere, voință, fericire, deziluzie, dar în primul rând mi-a oferit posibiliatea de a mă dezvolta din punct de vedere mental și moral.

Tenisul este unul dintre sporturile cu cea mai mare popularitate la nivel mondial, care a cunoscut o dezvoltare uriașă în ultimii treizeci de ani. Tenisul are o istorie aparte, fiind inventat de către britanici pe la mijlocul secolului al XIX-lea, fiind destinat la început doar elitelor. De aceea se numește “sportul alb”, pentru că alb însemna elitism, frumusețe. Tenisul este unul dintre sporturile cele mai complexe, fiind o combinație între fizic, precizie, tehnică și mental. Fiind un sport individual, deciziile îți aparțin în totalitate și de aceea puterea de caracter și echilibrul sunt două dintre caracteristicile cele mai importante ale unui sportiv sau antrenor.

Baschetul este sportul complementar tenisului, deși nu v-ați gândi la asta într-o prima fază. Lungimea terenului este aproape identică, mișcările fără minge sunt similare, efortul anaerob este foarte aproape ca cel din tenis, lungimea medie a punctului în tenis este egală cu timpul în care o echipă are atacul în baschet. Într-o altă ordine de idei sunt un mare iubitor de sport și nu ratez nici o ocazie să văd un eveniment important fie ca este vorba de fotbal, tenis, baschet, ciclism, volei sau rugby.

Vorbind de antrenor, el trebuie să fie cu siguranță un profesor, un specialist și mai ales un bun psiholog. Cred că sunt unul dintre cei care se dedică 100 la sută acestui sport, pentru care pasiunea nu are încă limite. Nu se poate rezista pe terenul de tenis dacă nu ai plăcerea de a juca și disponibilitatea de a învăța și studia suficient de mult ca să îi poți ajuta pe ceilalți.

Este un sport extenuant, mai ales din punct de vedere mental (lucru care a început să facă diferența în ultimii ani în tenisul profesionist), în care riști să-ți sacrifici tinerețea și sănătatea alături de cei pe care îi poți ajuta să devină campioni. Și nu campion la tenis neapărat, ci un model pentru ceilalți, un profesionist adevărat, un sportiv adevărat. Este foarte puțin important rezultatul atunci când ești junior, ci este important să-ți păstrezi plăcerea de a fi pe teren pentru a spera la rezultate în viitor. Tenisul înseamnă sacrificii, voință, plăcere, și multă bucurie. Ar trebui să luăm exemplul copiilor, care sunt totdeauna inocenți, sinceri, entuziaști și tineri. Îmi amintesc un citat al lui George Bernard Shaw (ca să rămânem în sfera britanică, deși el e irlandez la origini), chiar la intrarea pe centralul londonez de la Wimbledon: “Nu ne oprim din joacă când îmbătrânim, ci îmbătrânim atunci când încetăm să ne mai jucăm".

Etichetat cu
Mihai Firică

„Am considerat întotdeauna că patriotismul trebuie demonstrat prin fapte concrete”

Website firica.blogspot.ro/
   MINISTERUL PENTRU ROMÂNII DE PRETUTINDENI

 

 

RECOMANDATE

Contact Info.

  • Jurnal Românesc este în slujba românilor de pretutindeni. Așteptăm sugestiile, informațiile și problemele dumneavoastră la adresele portalului.
  • Drobeta Turnu Severin.
  • +40 728 317685
  • Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
We use cookies to improve our website. By continuing to use this website, you are giving consent to cookies being used. More details…