Din păcate, de ani și ani de zile, unii continuă să confunde românii cu vlahii și scriu „român” în românește dar traduc „vlah” în limba sârbă. Iată ce postează Dragan M. Stojanjelovic, un român din Voivodina, și cât adevăr există aici:

Tratând problema utilizării abuzive a științei în scopuri politice, s-a observat că oamenii care operează cu informații pseudoștiințifice au, înainte de toate, scopul de a provoca și mai mare confuzie în mintea populației din estul Serbiei, abuzând de lipsa informarea românilor despre propria lor istorie, cultură și limbă. În acest context, se aude adesea propoziţia, care se repetă ca o mantră, care spune: „Valahia a fost creată înaintea României şi vlahii sunt strămoşii românilor”.

Este un construct pseudo-istoric (fals istoric), care ignoră faptul că numele Valahiei (Walachei, Valachia, Valacchia, Valachie sau Iflak-eli) este un exonim, un străin și, într-o anumită perioadă de timp, toponim internațional pentru Țara Rumânească, care tradus în sârbă, înseamnă „Țara românilor”. Și anume, în fondul lingvistic al românilor de la nord și la sud de Dunăre (în estul Serbiei), nu există substantive Vlah și Vlaška. Este un nume care s-a referit mereu la români și la România din această regiune. Pentru locuitorii din fosta Valahia sau Ungro-Valahia, numele țării lor în limba maternă era întotdeauna Țara Rumânească, în timp ce ei spuneau mereu că sunt rumâni/români și că limba lor este rumânește/rumâneașće. Pe baza celor de mai sus, se impune o concluzie logică și incontestabilă că numele străin Valahia este sinonim (cuvânt diferit în formă, dar cu sens identic) pentru Țara Rumânească, adică pentru statul românilor sau România. Scrisoarea lui Neacșu de la Câmpulung (1521) este cel mai vechi document scris în limba română, unde este menționat numele medieval Țeara Rumânească în limba română maternă. În acest sens, este absolut lipsit de sens, neargumentat și incorectă plasarea informațiilor și teoriilor pseudo-istorice (false istorice) că „Valahia a fost creată înainte de România și vlahii sunt strămoșii românilor”. După unificarea a două entități politice, dar nu etnice, culturale și lingvistice, Moldova și Țara Românească, denumirea oficială România a fost introdusă în 1862. Cu toate acestea, acest nume a existat cu secole mai devreme în numele românesc pentru Țara Românească și numele românesc (endonim) rumâni, care se referea la etnia lor.