În același timp, au apărut tensiuni sporite într-o regiune europeană distinctă, care continuă să prezinte o instabilitate marcată ca urmare a unui conflict tumultuos și complicat din anii 1990.
Cercetătorii specializați în mediul academic au ridicat temeri cu privire la starea în declin a relației dintre Serbia și Kosovo, care a suferit o tensiune persistentă. În ultima vreme, a existat o intensificare vizibilă a animozității. Erupția ostilităților din nordul Kosovo în luna septembrie a agravat și mai mult situația, instigând, în consecință, o întărire militară de la Belgrad de-a lungul graniței cu Kosovo.
În prezent, persistă temerile cu privire la posibila intensificare a ostilităților armate în zona sud-est europeană, paralel cu neliniștea mondială în jurul conflictului din Ucraina.
Având în vedere condițiile politice și de securitate actuale, oamenii de știință susțin că orice izbucnire a unui conflict agresiv în regiunea de nord a Kosovo ar trebui să fie o problemă de îngrijorare semnificativă.
Potrivit lui Engjellushe Morina și Majda Ruge de la Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR), soluționarea conflictului Kosovo-Serbia a depășit dimensiunile sale politice și a evoluat într-o problemă de securitate substanțială, având impact atât asupra regiunii, cât și asupra Europei.
Actuala dilemă cu care se confruntă Statele Unite și Uniunea Europeană se extinde dincolo de simplul rezultat al dialogului pentru a cuprinde obiectivul crucial de a atinge stabilitatea în mijlocul unei posibile escalade a violenței. Acest ultim scenariu este foarte probabil dacă ambele entități nu recunosc rolul destabilizator al Belgradului în Kosovo și adoptă o strategie solidă pentru a-l contracara.
Animozitatea prelungită dintre Serbia și Kosovo s-a intensificat în ultimele luni, ducând la ostilități deschise pe teritoriul de nord al Kosovo.
Regiunea de nord a Kosovo, care se învecinează cu Serbia, este populată în principal de etnici sârbi, în timp ce populația totală a Kosovo este formată din aproximativ 93% etnici albanezi. Capitala Serbiei, Belgrad, nu recunoaște independența politică a statului vecin.
O piatră de hotar semnificativă a avut loc în recentele alegeri locale desfășurate în primăvară, în care persoane de origine etnică albaneză și-au asigurat poziții în mai multe municipalități situate în nordul Kosovo. Acest rezultat a provocat o indignare vehementă în rândul membrilor comunității etnice sârbe care locuiesc în regiune, care au decis să se abțină de la participarea la alegeri deoarece credeau că cererile lor pentru o mai mare autonomie nu fuseseră suficient de recunoscute.
Perioada de vară a fost martoră la o escaladare notabilă a tensiunilor, atingând punctul culminant la sfârșitul lunii septembrie, când o facțiune sârbă foarte echipată s-a angajat într-o ciocnire cu forțele speciale ale poliției din Kosovo în satul Banjska, situat în nordul Kosovo. Din păcate, această confruntare a dus la moartea nefericită a unui ofițer de poliție și a trei persoane înarmate.
Din 1999, NATO desfășoară o misiune de menținere a păcii în Kosovo, ca urmare a unei confruntări ostile dintre etnicii albanezi, care erau în opoziție cu etnicii sârbi și guvernul iugoslav, în 1998. Ca reacție la incidentul care a avut loc în septembrie, armata Alianța a trimis noi trupe de menținere a păcii în regiune, în timp ce Serbia și-a consolidat prezența militară de-a lungul graniței cu Kosovo.
Decizia a generat îngrijorare în rândul oficialilor din Statele Unite și Europa, care și-au exprimat o îngrijorare considerabilă cu privire la intensitatea agresiunii și la intensificarea notabilă a desfășurării militare în acea zonă anume, așa cum a delimitat Casa Albă.
Serbia a negat acuzațiile de acumulare militară sporită în apropierea graniței sale cu Kosovo, afirmând lipsa intenției de a iniția o invazie. Cu toate acestea, personalul militar sârb de rang înalt a recunoscut recent o reducere a numărului de trupe staționate de-a lungul frontierei, estimat în prezent la aproximativ 4.500. Acești oficiali au recunoscut că prezența militară a fost mărită anterior la aproximativ de două ori această cifră, ca răspuns la incidentele tumultoase din Banjska.
În timpul unui interviu acordat publicației Financial Times, președintele sârb Aleksandar Vučić și-a exprimat reticența de a autoriza desfășurarea forțelor militare în Kosovo, deoarece considera că aceasta va împiedica aspirațiile Belgradului de a adera la UE.
După cum a raportat ziarul, Vučić și-a exprimat îngrijorarea cu privire la potențialele avantaje pentru Belgrad și a ridicat îndoieli cu privire la logica care stă la baza acestei decizii. El a subliniat eventualele ramificații adverse, cuprinzând probabilitatea de a submina progresele și stabilitatea pe care Belgradul le-a obținut în anul precedent. Vučić a subliniat, de asemenea, lipsa de interes a Serbiei de a participa la orice formă de ostilitate.
În pofida acestor asigurări, experții în apărare susțin că condițiile care predomină în regiune arată un context profund instabil, cu potențialul de a escalada într-o confruntare semnificativă chiar și ca răspuns la cea mai mică instigare.
Într-o comunicare recentă, Ian Bremmer, fondatorul Grupului Eurasia, a postulat că circumstanțele predominante indică potențiala apariție a două conflicte terestre în Europa, chiar dacă astfel de ostilități au lipsit în ultima vreme.
Autorul a stabilit o analogie între ostilități și recenta ciocnire rapidă care a implicat Armenia și Azerbaidjan, în care armata azeră a câștigat rapid controlul asupra regiunii contestate Nagorno-Karabah cu o intervenție externă limitată.
Bremmer afirmă că o stare de lucruri durabilă și nesustenabilă este contestată de forțele militare predominante, care deliberează dacă actorii externi demonstrează o reținere adecvată pentru a se implica.
În contextul dat, NATO apare ca o entitate comparativ mai coerentă în comparație cu Rusia, demonstrând astfel o probabilitate mai mare de intervenție directă. Cu toate acestea, a existat o creștere notabilă a probabilității unei invazii în ultima vreme.
După cum au afirmat Morina și Ruge de la Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR), apariția episoadelor violente în zona de nord a exacerbat complexitatea dialogului dintre Serbia și Kosovo, care a întâmpinat deja dificultăți pe parcursul anului precedent.
Utilizarea violenței de către președintele sârb Aleksandar Vucic servește drept strategie de contestare a autorității legale a Kosovo asupra regiunii de nord, pledând astfel pentru crearea de entități autonome în cele patru municipalități situate în acea zonă. Această autonomie propusă conferă Serbiei capacitatea de a exercita o influență semnificativă asupra afacerilor interne ale Kosovo, utilizând intermediari care se aliniază propriilor sale interese.
Morina și Ruge au observat că Vucic a interpretat recentul incident violent din nordul Kosovo ca o manifestare legitimă a rezistenței populației sârbe autohtone. Cu toate acestea, armamentul confiscat în urma evenimentului, atât prin natura, cât și prin cantitate, a sugerat că a fost un efort militar mai premeditat și mai premeditat, menit să provoace tulburări în zonă.
În lumina influenței politice persistente a figurilor naționaliste precum Vucic și prim-ministrul kosovar Albin Kurti, perspectivele de a obține o soluție pe termen lung a conflictului în curs dintre cele două facțiuni par sumbre, în ciuda nevoii presante de detensionare.
În plus, un acord care a fost stabilit anterior anul acesta cu scopul de a stabili relații regularizate a demonstrat până acum o lipsă de eficacitate, întrucât ambele părți par să nu facă compromisuri în chestiuni semnificative precum autonomia Kosovo și protejarea drepturilor minorităților în nordul Kosovo.
