Recenta dezbatere americană despre Rusia s-a concentrat în principal pe dezinformarea, propaganda și "factorul rus" din America și prețul acestora asupra interferenței Moscovei în alegerile din țară. Cu toate acestea, agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei rămâne păcatul originar și cea mai mare amenințare. Aceasta nu este doar supraviețuirea Ucrainei ca stat independent, democratic, care este în pericol, ci și viitorul unei ordini internaționale bazate pe principiile statului de drept și nu pe legile junglei, potrivit www.atlanticcouncil.org.
În ciuda temerilor că președintele american Donald Trump ar putea arunca Ucraina "sub autobuz" pentru a reglementa relațiile cu Moscova, vestea bună este că administrația a ajuns la o poziție clară privind imposibilitatea unor bune relații cu Federația Rusă fără a rezolva criza ucraineană. Funcționarii administrației americane au elaborat o strategie destul de consecventă, care vizează o soluție diplomatică. De asemenea, au numit un diplomat capabil Kurt Volcker pentru încarnarea ei.
Această strategie va reuși numai dacă SUA va rămâne fermă și solidară cu aliații săi și fără compromisuri în principiile sale. Acest lucru, în special, înseamnă refuzul de a recunoaște anexarea ilegală a Crimeii și insistența privind returnarea acesteia în Ucraina. În ceea ce privește zonele ocupate ale Dubasului, aceasta înseamnă conservarea și, dacă este necesar, creșterea presiunii până când Rusia va fi de acord să înceteze ocupația și să restabilească pe deplin suveranitatea Ucrainei, conform cerințelor acordurilor de la Minsk.
Pentru prima dată din 2014, Kremlinul ar putea căuta o ieșire din Donbass. Deși anexarea Crimeii a devenit victoria președintelui rus Vladimir Putin la nivel național, planurile sale de a înființa un al doilea stat separatist în Ucraina - proiectul Novorossiia - nu au fost implementate așa cum era de așteptat. Trei ani de ocupație și de conflict în Donbass au întărit identitatea națională a Ucrainei fără a provoca o pauză serioasă în procesul de reformă sau în punerea în aplicare a unui acord de asociere cu UE.
Acum Putin și-a dat seama că sancțiunile nu pot fi anulate și că unitatea transatlantică nu se va sparge așa de ușor cum se așteptase. În plus, el trebuie să ia în considerare acum posibilitatea ca Statele Unite pot să acorde Ucrainei arme letale. Aceasta va complica orice noi acțiuni ofensive, fără riscul unor pierderi semnificative, ceea ce reprezintă o problema de "domiciliului" a lui Putin.
Astfel, se pare că noua strategie a SUA începe să funcționeze și propunerea lui Putin din septembrie privind forțele de menținere a păcii în Donbass poate indica faptul, că are în vedere modalități de reducere a pierderilor. El nu poate lua o decizie până la sfârșitul alegerilor prezidențiale din Rusia în 2018. Și chiar și atunci nu este clar, dacă el va decide cu privire la restaurarea completă a suveranității Ucrainei asupra Donbassului sau poate că va încerca să înghețe conflictul și să creeze un nou stat marionetă, care să înlocuiască Transnistria.
Provocarea este să-l convingem pe Putin să aleagă calea cea bună: respectarea deplină a acordului de la Minsk. Trebuie să-l testăm la masa de negociere, oferind forțe puternice de menținere a păcii, care ar putea asigura restaurarea deplină a suveranității Ucrainei. În același timp, Putin trebuie să demonstreze că costul continuării ocupației va crește în timp.
Mandatul pentru forțele de menținere a păcii ar trebui să fie clar definit drept o respectare a Minskului în toate aspectele sale, și nu doar protecția observatorilor OSCE, așa cum a propus Putin. Forțele de menținere a păcii ar trebui să aibă acces liber la toate teritoriile ocupate, inclusiv și paza a frontierelor. Aceasta este o condiție sine qua non , o condiție necesară pentru ca armele să nu fie transportate peste frontiera rusă, "bărbații verzi" și "voluntarii", dacă pleacă acasă să nu se mai întoarcă.
Forțele de menținere a păcii ar trebui să aibă autoritatea de a retrage armele grele, de a stabili legea și ordinea și de a asigura încetarea focului și securitatea populației civile, inclusiv întoarcerea refugiaților și a persoanelor strămutate în interiorul țării. În mod ideal, acestea ar trebui să monitorizeze înființarea unei administrații civile temporare a ONU, care să restabilească o guvernare eficientă pe teritoriul ocupat, să pregătească terenul pentru alegeri și să faciliteze trecerea la suveranitatea ucraineană.
Nimic din acest lucru nu se va dovedi a fi o realitate fără alte măsuri, care l-ar fi împins Putin la negocieri serioase. În ceea ce privește sancțiunile, este important ca administrația să evite întârzierile suplimentare în utilizarea competențelor suplimentare cuprinse în noua legislație privind sancțiunile, în consultare cu partenerii noștri europeni.
Este la fel de important ca administrația să prezinte imediat un raport cerut de lege cu privire la oligarhii ruși apropiați de regimul Putin. Aceasta poate servi drept bază pentru sancțiuni financiare suplimentare împotriva principalilor prieteni ai președintelui rus, de care depinde sprijinul politic al lui Putin și care, direct sau indirect, sunt implicați în continuarea agresiunii în Ucraina. Dacă acești oligarhi văd riscurile accesului lor la sistemul financiar internațional și posibilitatea de a călători în Occident, aceștia pot exercita mai multă presiune asupra lui Putin pentru a conveni asupra Donbassului.
Administrația SUA trebuie să se conformeze declarațiile sale repetate în sprijinul aprovizionării cu arme a Ucrainei. Pe termen scurt, comandanții ucraineni par să fie cei mai interesați de echipamentele neletale, cum ar fi: bateriile antitanc radar suplimentare, avioanele de recunoaștere, vehiculele blindate și comunicațiile sigure. Cu toate acestea, dacă Rusia abandonează dezangajarea, atunci un astfel de sistem letal ca o armă antitanc poate fi necesară pentru o influență suplimentară împotriva noilor acțiuni agresive ale Rusiei. Livrarea acestei arme poate fi condiționată de evoluția evenimentelor de pe teren.
Furnizarea de arme de apărare nu înseamnă escaladare. După ce principalele operații militare s-au încheiat acum doi ani, Rusia a furnizat echipament modern unui număr mare de așa-numite "miliții", precum și câteva mii de trupe regulate și mercenari ruși. Ca victimă a agresiunii, Ucraina merită ajutor pentru a se putea apăra.
Scopul furnizării Ucrainei a mai multor arme nu este de a încuraja autoritățile să caute victoria militară, care, după cum își dă seama Kievul, este imposibilă. Dimpotrivă, scopul este de a ajuta Ucraina să se protejeze și să reducă pierderile, să împiedice rușii și să exercite presiuni asupra Rusiei pentru a negocia serios punerea în aplicare a Acordurilor de la Minsk.
Va fi suficient acest lucru pentru a schimba calculele lui Putin? Nu există nicio garanție pentru acest lucru, dar cred că va conta. Nu este deloc întâmplător faptul, că Putin și-a exprimat oferta față de pacificatori la doar câteva săptămâni după ce secretarul american al apărării, James Mattheys, a vorbit despre posibilitatea livrării de arme letale și după ce Congresul a adoptat un proiect de lege privind sancțiunile cu o majoritate covârșitoare.
„Chiar dacă sancțiunile mai dure și asistența consolidată în materie de securitate nu vor schimba argumentul lui Putin cu privire la Donbass, va fi mult mai dificil pentru el să destabilizeze situația din Ucraina. Într-adevăr, în cele din urmă, cea mai bună pârghie a ambițiilor lui Putin în Donbass va fi transformarea Ucrainei într-o societate democratică”, a declarat Kurt Volker, Reprezentant Special al SUA pentru Ucraina, în timpul unui interviu cu Reuters la Kiev, Ucraina, la 28 octombrie 2017.
SURSA : http://www.atlanticcouncil.org/blogs/ukrainealert/how-to-end-the-war-in-eastern-ukraine
Image: Kurt Volker, United States Special Representative for Ukraine Negotiations, gestures during an interview with Reuters in Kyiv, Ukraine October 28, 2017. REUTERS/Valentyn Ogirenko
