Bocitoarele vesele e un spectacol ce surprinde chiar din titlu. Personajul principal masculin al spectacolului este tatăl unei cete de feciori, blestemaţi să nu se mai căsătorească niciodată. Amărât de soarta fiilor, tatăl a spus că va muri de mâhnire. Cei apropiaţi l-au tot jelit, inclusiv prin dans, trăgând câte un chef de pomină – cheful de pe urmă. Ultima dorinţă a bătrânului părinte a fost să fie bocit de o femeie pricepută în săvârșirea acestui ritual, Dochia, cu care avusese o mare dragoste în tinereţe. Dochia a sosit cu un grup de bocitoare. Tatăl, aflat pe pat de moarte, își prezintă fiii – momente în care privirile bărbaţilor și ale tinerelor fete s-au întâlnit, scăpărând scântei în inimile lor. Erau clipe de sublimă încărcătură sufletească. Astfel au început frumoasele povești de dragoste între bocitoare și fiii cei blestemaţi.

Acele bocitoare triste, erau, de fapt, femei vesele, pline de vitalitate, de dorinţa de a trăi şi a iubi, îndrăgostite de cântec, dans. Evident, dragostea a triumfat, învingând moartea, iar iubirea şi veselia – tristeţea.

„Bocitoarele vesele”, unica piesă de teatru despre geto-daci, pusă în scenă în România, a fost apreciată de criticii de artă din nordul Bucovinei, Ucraina, ca fiind unul dintre cele mai reuşite spectacole, jucate pe scena Teatrului Cernăuţean, în cadrul Festivalului Regional de Comedie „Aplauzele de aur ale Bucovinei”. Dl Alexandru Vasilache, autorul dramatizării şi regizorul spectacolului, vine cu o idee inedită, adaptând piesa la legendele şi folclorul nostru românesc, construind subiectul ei pe ideea veşniciei, pe raporturile de dragoste veşnică între oameni, tradiţiile autentice româneşti, moştenirea culturală carpato-danubiană şi universul geto-dacic cu arhaicele lui dansuri, împletindu-se cu universul shakespearian.

Diana TOMA
Foto si video de : Nicolae HAUCA