„Tu nu eşti America. Noi suntem America” este un strigăt al celor care se simt înfrânți de un sistem care permite ca demagogia și bădărănia să înlocuiască spiritul democratic. Visul American se preschimbă în coșmar când electoratul, sătul de un sistem în care pretinde că nu se regăsește, votează cu dispreț la adresa tradiției americane.

Accidentele în democrație pot degenera drame greu de imaginat de alegătorul care nesocotește votul. Alegerea lui Adolf Hitler s-a făcut, nu-i așa, într-un cadru democratic, exprimând voința cetățenilor liberi. Însă când sărăcia sau controversele din societate apasă pe umerii electoratului se întâmplă ca discernământul colectivității să fie alterat. De multe ori, politicienii fără scrupule și fără program câștigă în fața celor cu o pregătire superioară, cu o agendă clară de lucruri realiste pe care să le facă spre binele colectiv. Iluzia că în democrație cei corecți câștigă devine o naivitate când Trump triumfă după ce s-a urcat cu picioarele pe cultul eroilor, a jignit sau a excelat în misoginism de-a lungul campaniei.

Ni se va spune că noi, românii, nu trebuie să ne pronunțăm asupra votului americanilor, având încă multe de învățat. Dar despre Brexitul care amenință unitatea Marii Britanii avem voie să ne dăm cu părerea, precum chibiții? Demagogii au avut succes doar prin exploatarea fricilor artificiale, pe cultivarea urii împotriva străinilor și a minciunii că relația cu Uniunea Europeană se va schimba „doar un pic”. Să ne abținem când vedem că Igor Dodon câștigă cu un program care duce Republica Moldova către prăpastia economică a hrăpăreței Rusia? Ce ar fi să nu discutăm că un socialist pro-moscovit poate câștiga alegerile în Bulgaria? Sau e diplomatic să trecem sub tăcere democrația originală a lui Erdogan în Turcia? Este OK să ne prefacem că nu auzim discursul xenofob al maghiarului Orban? Simbolurile democrației sunt înlăturate rând pe rând de cei care cred că sistemul le fură averile prin impozite și taxe, că o grupare ocultă face jocurile la nivel mondial. Însă nu cumva profită tocmai acei politicieni care nu au nimic de oferit, doar iluzia răzbunării pe sistem și spectacol gratuit?

O Americă măreață? Hei, asta îmi sună cunoscut! Nu doar frizura seamănă cu cea a lui Corneliu Vadim Tudor, ci și sloganul, furat de la predecesori iluștri. O Românie Mare promitea și Vadim, în timp ce acționari la revista sa mizerabilă erau arabi, asta ca să facem și o altă comparație cu Trump. Pe noi ne-a ferit istoria de o experiență teribilă în care un demagog care promitea execuții pe stadioane să se joace de-a președintele. Să vedem ce vor spune americanii când Trump se va apuca de construit zidul la granița cu Mexicul sau când va interzice intrarea în SUA a musulmanilor… Sau au fost doar chestii de campanie, niște prostioare de care s-a folosit pentru a câștiga?