Ne unesc atât lucrurile bune, cât și problemele și metehnele. La o adică, de ce mai trebuie să ne unim dacă suntem prea săraci, prea leneși, prea dezbinați acum încât să riscăm o eventuală rupere iremediabilă? O abordare grosieră, parcă născută de propaganda lui Putin, de care trebuie repede să ne lepădăm. Cum de altfel trebuie să facem și cu elementele negative care, de fapt, ne țin departe de unire.
Lăsăm tema alegerilor parlamentare din România pentru o altă analiză. Alegerea unui președinte prin vot popular nu este un exercițiu democratic la îndemâna oricăror democrații. Republica Moldova va da acest test duminica viitoare. Sunt numeroase exemple de eșecuri usturătoare. Votul are puterea glonțului și nu e bine să îndrepți arma către tâmplă. Se găsesc destui demagogi și populiști care pot să înșele un popor așa cum ar înșela o precupeață. Sondajele arată că moldovenii se uită cu prea mare intres în gura unui socialist pro-moscovit ca Igor Dodon. Iluzia orietării către Rusia este un cancer oferit electoratului moldovean. Cu asta cred că am spus tot despre un candidat susținut direct de Rusia și de forțe care vor administrarea acestui teritoriu în folosul unei găști clientă a Moscovei.
Andrei Năstase (retras din cursă), Iurie Leancă sau Marian Lupu, tocmai retrași și ei din cursă și chiar Mihai Ghimpu nu reușesc să convingă. Poate fi invocat fenomenul de disipare a votului, însă nici nu s-ar fi putut altfel. Nu există o platformă comună de reunificare și de parcurs spre integrarea în Uniunea Europeană. Simple declarații de bune intenții nu țin locul unei politici corente, cu etape și puncte concrete. Contracandidata lui Dodon apare Maia Sandu, candidata Partidului Acțiune și Solidaritate. Maia Sandu nu are nici experiență de lider și nici nu pare a avea capacitatea de a unifica energiile unioniste. E un fel de Clotilde Armand cu accent moldovenesc, școlită în Occident și dispusă să intre în bârlogul ursului pentru a face ordine. Însă de la a dori până la a putea este un drum pe care mulți nici nu și-l asumă realist, ca să nu mai vorbim de tentative electorale sortite eșecului. În ciuda acestor slăbiciuni, este un politician care are potențial de creștere.
Republica Moldova este un stat eșuat. Probabil că ați mai auzit și citit asta. Oricât de dureros ar fi, realitatea ne arată o republică fără o administrație stabilă. Cu un sistem politic pe care cu greu îl putem încadra ca democratic. Un stat incapabil să-și apere frontierele, cu bănci din care se fură miliarde precum porumbul de pe un câmp părăsit și cu o populație dominată de sărăcie. Mediul economic este în criză, lovit de condiționările și influențele rusești, omniprezente. Tinerii nu au o altă perspectivă decât de a munci în Vest sau în Rusia. Urât viitor are această generație. Pot fi lucrurile altfel? Singura cale este cea europeană, spre România. Însă asta nu se poate dacă te urci într-un tren condus de Dodon spre înghețata Rusie.
