Șicanați pentru că au donat pământul Bisericii din Isacova
În anul 2005, familia Kosana și Voin Pîrvulovici, din satul Bigrenica, satul natal al părintelui Iel Buobu Lui, donează preotului Buobu un teren în suprafață de 5.500 de metri pătrați, pentru ca aici să fie ridicată Biserica cu hramul Sfinții Montanus și Maxima din Sigidunum. Timp de mai bine de trei ani după această danie, Voin și Kosana dau declarații la poliție, iar preotul sârb din apropiere este trimis la casa lor pentru discuții. Odată cu trecerea timpului autoritățile se mai domolesc, iar biserica se ridică. Astăzi, aici, la prima biserică românească de pe Valea Moravei mama Kosana vine duminică de duminică pentru a asculta slujba în limba română și pentru a se spovedi.
Pe 14 iunie 2005, ziua în care este pomenit și sărbătorit Sfântul Proroc Elisei, începe istoria Parohiei de Horreum Margi și Isacova, singura biserică din Serbia ce, după 1700 de ani, îi pomenește pe Sfinții Montanus și Maxima de la Sigidunum, iar după 1400 de ani, oficiază din nou slujba religioasă ortodoxă în limba română. Terenul, în suprafață de 5.500 de metri pătrați fusese donat de familia Voin și Kosana Pîrvulovici din Isacova. „Deda Voina" așa cum îi spuneau cunoscuții și familia, a murit în anul 2008, însă Mama Kosana trăiește și vine și în ziua de azi la biserica românească, unde mereu părintele Buobu o spovedește și o împărtășește.
Bătrâna povestește cum nepotul ei din Suedia a rugat-o să dea o bucată din terenul foarte mare pe care îl deținea pentru construcția unei biserici. La scurt timp după ce actele de donație au fost gata, Voin Pîrvulovici a fost chemat la Čuprija la poliție să dea declarații. Bătrânul nu s-a lăsat intimidat și la un moment dat un preot sârb la chemat la o întâlnire de împăcare, la care Kosana spune că moșul ei nu a vrut să meargă, după ce părintele Buobu l-a sfătuit să nu se ducă.
„Nepotul meu din Suedia a m-a rugat dacă nu aș vrea eu să dau pământ, ca să facem o mănăstire. Mie mi-a fost drag când am auzit și am spus că dau, pentru că noi avem foarte mult pământ aici. Ne-am înțeles, am făcut actele de donație și apoi atâta ne-a fost! Îl chemară pe moșul meu pe la Čuprija pe la miliție să dea declarații și să spună că de ce trebuie noi să dăm pământ pentru biserică, Apoi a venit vlădica (n.n.: preotul sârb) ăsta al nost, Ignatie, la o mănăstire mare care e aici aproape și el a trimis vorbă să meargă acolo la întâlnire cu el și moșul Voina. Și atunci Voina a strigat la popa Buobu al nostru și l-a întrebat dacă să se ducă el acolo sau să nu se ducă, iar Buobu i-a spus să nu se ducă! Apoi a mai durat multă vreme și tot ne-au pus ei întrebări multe că de ce voim noi mănăstire, dar eu le-am spus că nouă ne plac mănăstirile și că fata mea mult iubește să meargă la biserică", povestește bătrâna Kosana.
De atunci Kosana vine la biserică în fiecare duminică, iar părintele Buobu o spovedește, ține toate posturile și este foarte credicioasă. Femeia mai spune că acum, în ultimii ani, cei care o hărțuiau s-au mai înmuiat și au lăsat-o în pace. „S-au mai îmbunat și ei, iar eu le-am spus că noi nu am dat pămândul de sfadă, ci l-am dat de drag, noi am vrut să se facă aici o biserică!", spunea Kosana în duminica de 20 septembrie 2015, după ce participase la slujbă.
Articole recente - Romeo Crîșmaru
Lasă un comentariu
Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.