Un caz cu totul aparte îl reprezintă Muntenegru, un stat mic ca întindere geografică, cu o populație ce se face auzită în Olimpul marilor voci ale umanității, țară ce s-a constituit, în trecerea veacurilor, în leagănul unei civilizații de o mobilitate amețitoare, un fascinant spectacol al diferențierii, dar și al interferențelor frumosului cu visarea și pacea.
Marele poet și gânditor Sreten Perović, cel mai ilustru creator muntenegrean de astăzi, afirma, cu puțin timp în urmă, că patria sa continuă să fie un miracol și o taină nedeslușită încă, generând, pentru cei care o cunosc, o emoție iradiantă, dar și impulsul interior de a o cunoaște cât mai bine.
Credem că are dreptate Sreten Perović, căci, în unanimitate, poeții prezenți la Festivalul Mondial de Poezie „Eminescu-Njegos”, veniți din 15 țări, s-au convins de frumusețile Muntenegrului, de căldura și prietenia oamenilor acestor locuri, călcate, cu secole în urmă de vlahi, aceștia lăsând semne trainice ce au dăinuit în timp. Cu toții am înțeles că acest mic stat este plin de poezie, de frumuseți surprinzătoare, când, din străfundurile ființei se revarsă lava fierbinte a dragostei de neam, de istorie, muntenegrenii fiind oameni mândri și demni, curajoși și drepți, oricând gata să-ți întindă mâna prieteniei și a onoarei.
Poeți din 15 țări au prezentat publicului din creația lor lirică, născându-se o stare specială, dincolo de forme prestabilite, o fluiditate, o curgere interioară contopindu-se cu așteptările ascultătorilor, ca-ntr-o convergență ideală. Un fluid spiritual a pus stăpânire atât pe poeți, cât și pe cei din sală, transpunându-i într-o altă condiție, prin ardere și purificare interioară.
Am simțit un sentiment straniu, atât eu, cât și poeții prezenți, când ritmul obișnuit și-a pierdut echilibrul și cadența, fiind impresionați de interesul acordat acestei manifestații literare internaționale de principalii oameni politici ai țării: o delegație a poeților a fost primită de E.S. Milo Đukanović, președintele Muntenegrului, de președintele Parlamentului, domnul Ivan Brajović, de ministrul Culturii, Aleksandar Bogdanović, de primarul Podgoricei, Ivan Vuković și m-am întrebat, nu de puține ori, dacă președintele nostru, primul ministru și ministrul Culturii și-ar fi procurat, din timpul lor prețios, câteva minute spre a-i primi pe niște poeți, nume importante ale literelor lumii, măcar să afle cum îi cheamă. Problemă de stil! Poeții au o libertate atât de mare, încât este posibil să domine oricând lumea cuvintelor, ce pot deveni fie o lamă de Toledo fie un curcubeu peste frunți îngândurate. De aceea este important să se audă ecoul, adică ceea ce ne aparține și ne reprezintă, preînțelesurile și orizonturile îndepărtate devenind repere majore pentru orice țară ce-și respectă istoria, cultura și tradițiile! Or, Muntenegru, gazdă a Festivalului Mondial de Poezie „Eminescu-Njegos” știe, prin oamenii săi politici, că dintotdeauna cultura se constituie în unica eternitate de care ține cont viața, când marile valori naționale ating, nu de puține ori, măsura universalului, într-o Europă tot mai unită și spectaculoasă, definându-și astfel unitatea într-o diversitate impresionantă.
Și aceste considerații ar fi necristalizate dacă n-aș aminti de rolul fundamental în organizarea și desfășurarea acestui Festival al ambasadorului Muntenegrului în Serbia, Branislav Mićunović, cel care a instituit o geometrie ascendentă, plină de ritm și profesionalism diplomatic, de unitate și armonie în orchestrarea manifestărilor poetice și a discuțiilor instituționale cu privire la Festivalul Mondial de Poezie „Eminescu-Njegos” în Muntenegru.
Mulțumiri, Excelență!
Ion Deaconescu
