cache/resized/b10bc3ca92db873691ab2235547f46cf.jpg
KLADOVO
În urmă cu trei ani publicam un articol despre un român din satul sârbesc Podvrșka, aflat la 12 km de
cache/resized/405970f08252933a576c4b3c7af4996a.jpg
DIASPORA
Joi, 06 decembrie 2018, comunitatea de români din Cosenza a sărbătorit la sediul Asociației Dacia marcarea
cache/resized/cf1315d4ec808b8f007238b7edd79789.jpg
SERBIA
Proiectul „Păstrătorii tradițiilor din Valea Timocului”, implementat de RADIO GALAXY, cu sprijinul
cache/resized/2a2e91267a7a71a247c9f5f2e5a4bd26.jpg
UCRAINA
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni, instituție subordonată Ministerului
cache/resized/0c9e36f20e4b8df3e2141af549159f7d.jpg
BULGARIA
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni, instituție subordonată Ministerului
cache/resized/ee625af47263397fc332d1c7de9905b2.jpg
EVENIMENTE
Centenarul Marii Uniri a fost marcat pe 1 Decembrie 2018 în comuna doljeană Siliştea Crucii prin ceremonia de
cache/resized/cef05bced0a4f5cedebc8cb0feee5bc4.jpg
KLADOVO
Românii frumoși din Kladovo - Serbia nu au uitat nicio clipă semnificația Zilei Naționale a României. Cu
cache/resized/97704682b6509016ab7845709a6e4bd2.jpg
DIASPORA
Într-o atmosferă de sărbătoare, românii de pretutindeni, din comunitățile istorice și din diaspora,
cache/resized/0905aeeda27aff9407e8ee439f7b9aad.jpg
DIASPORA
Sâmbătă, 1 decembrie 2018, Şcoala Românească din Cipru (Nicosia, Limassol, Pafos, Larnaca, Dali şi
cache/resized/3c51cc0049852098ac8edefccdc3e3fe.jpg
BOR
Singurul parlamentar mehedințean care a vorbit, în discursul său dedicat Centenarului Marii Uniri, despre
robghrcsenfrdeelhuitptrusresuk
Romeo Crîșmaru Scris de  Oct 28, 2018 - 2223 Views

ROMÂNII DIN VALEA TIMOCULUI, ÎNCREMENIȚI ÎN TIMP DE APROAPE DOUĂ DECENII

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Românii din Valea Timocului au fost și rămân în atenția României, fiind, practic, cea mai oropsită dintre comunitățile istorice din jurul României. Se plâng mereu de nerespectarea unor drepturi fundamentale, au făcut obiectul unei intervenții în forță la Consiliul Europei, atunci când România s-a opus începerii negocierilor de aderare a Serbiei la Uniunea Europeană și toată lumea încearcă cumva să îi ajute. Doar că ei înșiși nu vor cu nici un chip să se ajute. Vă propun un experiment inedit, în cele ce urmează!


Sunt aproape două decenii de când românii din Serbia de Răsărit atrag atenția asupra nerespectării unor drepturi fundamentale pe care orice țară europeană, sau care râvnește la calitatea de membru al Uniunii Europene, ar trebui să le respecte față de minoritățile naționale care trăiesc pe teritoriul lor. Excludem atitudinea Serbiei din ecuație, și asta nu neapărat pentru că ar fi o atitudine corectă, ci pentru că după 20 de ani s-a ajuns la concluzia că românii înșiși și-au făcut mai mult rău decât putea statul sârb să le facă. Înțelegem, după două decenii de istorie a minorității românești din Valea Timocului, că statul sârb doar a exploatat o situație gravă, nu a generat-o în totalitatea ei. Situația este generată, întreținută și exacerbată de chiar minoritatea românească.

Zeci de greșeli fundamentale făcute de-a lungul timpului de românii din Serbia de Răsărit, par să le marcheze astăzi neputința, situația dramatică și tendința ireversibilă de asimilare. Ani și ani de-a rândul, românii noștri de peste Dunăre s-a războit nu cu statul sârb, ci între ei. Zeci de asociații care se dușmănesc între ele, tendința unora de a se erija în unici apărători ai românismului, candidaturile pe zeci de liste fărâmițate, pentru Consiliul Național al Minorității Naționale a Românilor din Serbia, dar și promovarea unei teorii extrem de nocive a sinonimiei, conform căreia românii nu sunt români, ci români/vlahi, toate acestea au dus la ceea ce vedem astăzi. Mai e doar o săptămână până la alegerile pentru CNMNRS și românii din Timoc au doar două liste depuse, ambele cu șanse minime de a reuși ceva.

Să nu uităm că, din motive pe care nu le mai înțeleg, deși studiez această comunitate de vreo 8 ani, românii nu își spun direct români, ci își spun ba „români”, ba „rumuni”, ba „vlahi”, ba „rumâni/vlahi”. Nu fac nimic concret, în timp ce vlahii se organizează separat, într-o atitudine de frondă, supărător de bine.

Am realizat un experiment inedit și destul de simplu. Am căutat, în presa românească a ultimelor decenii, articole despre românii din Valea Timocului, articole publicate în diverse publicații românești de mare prestigiu. Citindu-le veți observa că nu s-a schimbat nimic, dar absolut nimic, în ceea ce declară, în ceea ce pățesc și în ceea ce spun că fac pentru apărarea drepturilor lor fundamentale, dar, de fapt, nu fac. Vi le prezint mai jos, în ordine cronologică. Concluziile le trageți singuri.

Cristea Sandu Timoc (08 octombrie 1997)

Am scris această carte cu inima frântă de durere și dezamăgire, că ȋnainte cu doi ani de a ȋncepe secolul XXI, au ajuns creștinii ortodocși din Balcani să se urască unul pe altul, și să se ucidă, persecute, ȋncât, ȋn loc să se audă o vorbă bună, și să spună de către liderii lor politici, de șefii de state și de parlamentari, cuvinte ȋncurajatoare, care garantează omului și minorităţilor viaţa, averea, valorile morale, prosperitatea limbii, dimpotrivă, nu auzim decât lucruri rele, aproape incredibile.

Ceea ce n-au pătimit confraţii noștri ȋn cei 500 de ani sub robie turcească, o pătimesc azi românii din Timoc și Macedo-românii sub intoleranţa sârbească, grecească, bulgărească, etc.

Ȋncât, ȋn mod cu totul paradoxal, mulţi locuitori din Balcani, regretă robia turcească și o detestă pe cea ortodoxă, inumană și ȋnveninată de naţionalism faţă de limba românilor și aromânilor.
“Dacă nu rostiţi cu limba o vorbă ȋnţeleasă cum se va pricepe ce spuneţi”.(Corinteni 1.49)

S-a ajuns ca unii ȋnalţi prelaţi sârbi din Timoc, să le respingă cererea românilor timoceni, de a se oficia serviciu religios și limba română pentru că “Dumnezeu nu știe decât sârbește” deci limba maternă a românilor e de prisos.
Ei bine, să vorbească ei cu Dumnezeu ȋn limba lor, dar noi ne mulţumim să-l ȋnvaţăm pe Dumnezeu și o altă limbă latină, românească; iar Dumnezeu nu are dreptul să refuze pe nimeni! Dacă ar refuza o altă limbă, nu ar fi Dumnezeu, ci diavol.

Cartea aceasta este scrisă ȋn mare grabă pentru simpozionul internaţional ed.a VI-a ” Identitatea culturală a tuturor românilor”, care are loc odată pe an la Timișoara. De aceea, ar putea fi unele scăpări, pentru care cerem scuze cititorilor.

Scopul acestei cărţi, ca și a altora, a fost acela de a-i implica pe oamenii politici români și străini ȋntr-o problemă atât de puţin cunoscută, dar tăinuita de o jumătate de veac, ȋn complicitate cu victimile comunismului.

Acum, la 164 ani, de la căderea sub stăpânirea sârbească (1833) și cea bulgărească (1877-78) idem cazul aromânilor, ȋn statutul juridic al acestor foarte numeroase minoritaţi, nu s-a produs nici o ȋmbunătăţire, ci o ȋnrăutăţire.

Nu există ȋntre statele balcanice și timoceni, aromâni, nici cel mai palid dialog, ei nici nu sunt băgaţi ȋn seamă că există, fiind trataţi cu un dispreţ suveran și iresponsabil, ce nu s-a pomenit de la Facerea Lumii. N-au școli elementare, gradiniţe, biserici, radio, TV ȋn limba maternă, n-au un deputat, un liceu, n-au sedii, o placă care să le indice asociaţia, deși sunt a doua populaţie ca număr după sârbi, greci, bulgari, albanezi, sunt desfiinţaţi din statistici, nici locuri de muncă nu li se asigură ȋn ţara lor, iar valuta li s-a confiscat; unii au pierdut câte 15 – 20 ani de muncă in Germania, Franta, etc.

Nimeni din Europa și Balcani nu a venit cu o vorbă bună la acești nenorociţi. Ce vină să aibă ei, ca să fie singurii exceptaţi de la niște drepturi universal recunoscute, sacre și normale?

Niciodată românii și aromânii după eliberarea de sub turci n-au folosit forţa pentru a deveni liberi, sperând că administraţiile nu vor socoti răbdarea românească și aromânească, o renunţare la drepturi, o capitulare, sau o nepăsare.Limba neamul și credinţa nu se pot nici vinde nici negocia.

Există zeci de argumente concrete, că ȋn Balcani Românitatea Orientală e singura ameninţată cu dispariţia, iar cartea aceasta este un semnal de alarmă și un rechizitoriu, ce trebue luat ȋn seamă de toţi responsabilii din Belgrad, Sofia, Atena, Tirana, inclusiv Parlamentul din Strasbourg și Consiliul de Securitate al ONU.

Balcanicii, ȋn genere, sunt popoare paradoxale, ȋi urăsc pe alţii dacă vorbesc alte limbi, dacă sunt bogaţi și liberi și ȋi asupresc tocmai pe cei mai liniștiţi și inofensivi. Fac această stupiditate anormală cu românii și aromânii din Peninsula Balcanică, blocând dezvoltarea acestor limbi latine, ȋn speranţa că românii și aromânii se vor plictisi și până la urmă limba lor se va contopi cu limba sârbă, bulgară, greacă etc.

Astfel, latinitatea din Balcani va dispare și după ideea lor fanatică li se va mări neamul prin dialectul româno-sârb, româno-bulgar sau aromâno-grecesc.

Există o spaimă ȋn ţările balcanice de limbă română, catolicism și de România.Cu toate acestea, atât românii cât și aromânii, nu renunţă la limba maternă cum nu renunţă nici la credinţa ȋn Dumnezeu, amândouă le sunt bogaţia cea mai de preţ.

Lupta va continua pentru recuperarea drepturilor juste, este un lucru firesc. Sârbii pentru același lucru au făcut război.

Nimeni nu va accepta să fie asimilat și rupt de rădăcinile Țării-Mumă. Cei mai periclitaţi ȋn zona Balcanică sunt intelectualii, care dacă se vor declara români vor deveni indezirabili, loviţi de moartea civila și trataţi ca o paria.

Limba română e vorbită azi de cca.30 milioane oameni. Dorim ca minorităţile românești de peste hotare, să fie tratate exact după principiul reciprocităţi totale, fără a li se acorda drepturi mai multe decât altor minoritaţi, fără ca legile fundamentale, normele de drept internaţional, să fie supuse unor interpretări aberante, excepţii și alte misculaţii diplomatice, isprăvi de sorginte asiatică, practicate astăzi de către niște ţări vecine și prietene. Ȋn mod inutil pentru că nu e de folosul nimănui.

De aceea, nefiind un diplomat, n-am cruţat pe nimeni, dintre cei ce văd acul ȋn claia de paie, dar nu văd claia și, ȋn consecinţă, statele balcanice, pe care România le-a ajutat ȋn toate vremurile, prin sânge, bani și influenţa politică, să se gândească ȋn ultimul ceas la consecinţe, ȋncât “să nu facă dușmanului lor, tot răul pe care i-l pot face, pentru că s-ar putea intr-o zi, să devină prieteni cu adevărat” și atunci le va fi rușine și poate uneori va fi prea târziu!

Și tâlharii ȋ-și au legile lor cărora se supun și pe care le respectă. Oare ȋn Sud-Est, ȋn Balcani, niște state care au constituţii democratice, să nu se ȋncadreze ȋn rândul lumii și să se izoleze de ţările civilizate, tocmai acum când au un rol mesianic de a se implica ȋn dezvoltarea economică, culturală și politică, etc.

Dacă vom continua cu abuzul de drept al statului, curând ȋn Balcani răul va deveni obștesc și necesar, lumea se va sălbătici. Temeiul dreptăţii este statul de drept, iar statul de drept, respectă principiul dreptăţii, egalitaţii și justiţia iminentă.

Ne-am străduit să folosim un limbaj clar, fără echivoc, fără menajamente, ca să nu fie vulnerabilă cultura și civilizaţia popoarelor și minorităţilor din această zonă geografică.

Ar fi fost mai bine să folosim un limbaj adecvat, de protocol, pe care strămoșii noștri ȋl folosesc de un veac și jumătate și care nu a dat nici un rezultat ȋn favoarea romȋnilor. O asemenea diplomaţie poate dăinuii secole, milenii, iar victimele de azi vor suferi, vor pătimi și pe toţi ne va ȋnghiţi noaptea. Nici cei aroganţi și puternici, nici cetaţenii loiali și harnici, care sunt o mandrie pentru naţiunile ȋn care trăiesc, nu vor simţii că au trăit o viaţă demnă, ȋntr-o lume a legii, civilizaţiei și bunei stări.

Ideea forte care ne-a călăuzit a fost aceea de a lupta, pentru ca români din Balcani și de pretutindeni, să nu fie scoși din istorie, marginalizaţi; contestaţi, desfiinţaţi. Răul nu poate fi ȋndreptat deocamdată decât cu vorba bună, vorba ce se spune de o sută șaizeci și patru de ani. Dar cine va răspunde dacă generaţiile viitoare nu vor mai putea răbda? Atunci cine ȋși va asuma riscurile?

Cum să nu ne simţim umiliţi, dispreţuiţi, când noi românii și aromânii ȋn acest sfârșit de secol și după șapte ani de la Revoluţie, am rămas singurii care n-am izbutit să ne recuperăm identitatea, să obţinem un statut juridic de naţiune onorabilă, ȋn pofida faptului că noi, urmașii daco-românilor, suntem una din cele mai vechi naţiuni ȋn această Peninsulă Balcanică, blestemată.

Cu toate acestea, este regretabil că popoarele balcanice, care au suferit atât de mult, ne blochează dezvoltarea culturii și civilizaţiei uitând că suntem urmașii unei mari naţiuni, (daco-română), care au lăsat moștenire civilizaţiei umane, trei valori nepieritoare: legea, alfabetul latin și creștinismul. Credem că liderii politici și neamurile cu care ne ȋnvecinăm și trăim laolaltă nu ne cunosc nici trecutul, nici prezentul și de aceea nici nu pot intui ce ȋnseamnă ca un neam să-și piardă limba și tezaurul spiritual, tocmai ȋn această perioadă ȋn care toate naţiuniile se luptă să ajungă la un consens ȋn problemele contencioase.

Noi n-am contestat autohtonismul popoarelor migratoare venite ȋn sudul Dunării, din Euro-Asia, dar ei ne contestă, deși gestul este pueril și lipsit de maturitate politică și istorică. Ei au venit ȋn casa noastră cam la jumătate dintre noi, cei ce am fost scoși din case și asimilaţi, acum ne vreau pieire celor ce am mai supravieţuit.

Este o absurditate să se conteste românitatea fraţilor noștri din Serbia, Bulgaria, Grecia, Albania etc. Fără să le cunoască istoria, limba, cultura, folclorul, literatura. Este un gest regretabil care denotă agramatism și care nu are nici un efect juridic, și moral și incită doar la indispoziţie și instabilitate.

Argumentele și documentele prezentate ȋn această carte, reprezintă temelia forţei știinţei și a bunului simţ, care ne-a călăuzit și-i dăm cititorului, lucrări concrete, grave, care ameninţă valori umane și pacea ȋn această zonă geopolitică plăpândă, ȋn care crima de etnocid și genocid, va rămâne inprescriptibilă, un vot de blam pentru făptașii intoleranţi ai sec XX.

Jurnalul.ro; 9 noiembrie 2006; Carmen Pleșa, Alex Nedea

"Limba lui care o lasă blăstămat sa fie-n casă"

"Dacă se continuă aşa, limba moare. Majoritatea tinerilor deja nu mai vorbesc româneşte. Ne ducem din Timoc pe Dunăre direct in Marea Neagră", se supără Draghişa Constandinovici aprig când vorbeşte despre discriminarea românilor din Serbia. Ȋn şcoală, dascalii sârbi aveau doua cuvinte la adresa românilor/vlahilor de pe Valea Timocului. Vlah = viţă, ţăran. Ȋn copilărie i-a fost ruşine să spună că e român. Zicea că e sârb, deşi până la 7 ani nu ştia un cuvânt din limba oficială a ţării ȋn care se născuse. Mai apoi, când a crescut, a văzut că românii nu aveau nici o funcţie de conducere nicăieri.

Draghişa este acum prim-vicepreşedintele Consiliului Naţional al Minorităţii Românilor din Serbia, o instituţie care ţine de guvernul Serbiei şi care ȋncearcă promovarea românismului pe banii sârbilor. Limba română nu s-a predat niciodată in şcolile din Timoc, iar puţinii care ştiu să scrie şi să citească ȋn limba noastră au studiat-o singuri, acasă. Ȋn Serbia, se foloseşte alfabetul chirilic. uitaȚi. "Degeaba primim cărţi ȋn română dacă noi nu ştim să citim! Avem nevoie de profesori!", spune poetul Mihailo Vasilievici, purtătorul de cuvânt al MDRS.

Am văzut două publicaţii ȋn Serbia tipărite ȋn româneşte şi amândouă erau pline de greşeli gramaticale. "Am strâns semnături de la parinţi, care erau de acord să introducem limba română facultativ ȋn şcoli. Am vorbit cu Ministerul Educaţiei din Serbia şi ne-au spus că sunt de acord să colaboreze, dar ne-au amânat", spune Constandinovici. Cea mai mare frustrare a unora dintre conducatorii organizaţiilor româneşti din Serbia nu e ca nu sunt băgaţi prea mult ȋn seamă de guvernanţii din ţara lor, ci ca sunt daţi uitării de cei din "ţara mumă". "Nici un picior de politician din România nu a călcat vreodată ȋn Timoc. Când se ȋntâlnesc reprezentanţii celor două ţări, pe primul plan sunt «relatiile bilaterale, comerciale». Noi suntem cartea de rezervă", recunoaşte Constandinovici.

In Serbia există şapte partide politice româneşti sau "vlahe", nici unul dintre ele cu vreun reprezentant in Parlament. Primul dintre ele, infiinţat ȋn 1991, Mişcarea Democrată a Românilor din Serbia (MDRS), nu a primit niciodată vreun ban de la statul român pentru activitaţile de promovare a românismului. Cât despre susţinere din partea sârbă, membrii partidului sunt rezervaţi. "Românii sunt extrem de bogaţi ȋn această tară. Și de aceea sârbii vor să pună laba pe noi să nu ne lase să mişcăm. Vor să ne asimileze", ne zice un român de acolo. Omul, un reprezentant al unei organizaţii a vorbitorilor de română de peste Dunăre, crede că acelaşi este si motivul pentru care recensămintele, zice el, au fost trucate pentru a ascunde numărul mare de români din Serbia. Oficial sunt 40.000 de români, dar reprezentanţii celor de acolo vorbesc despre cifre care depăşesc un milion de cetăţeni. Ȋn raionul Kladovo sunt 23 de sate. 22 sunt cu populaţie majoritară vorbitoare de româna şi doar unul de muntenegreni.

Conflictul care ii roade cel mai mult pe români este chiar intre vorbitorii limbii latine. Pe de o parte, sunt cei care susţin că vorbitorii de română sunt români, iar, pe de alta, sunt aceia care cred ca sunt "vlahi" si nimic nu-i leagă de ţara noastră. Am intâlnit un bătrân autointitulat "mare vlah". Ne-a spus ca limba in care vorbeşte cu noi şi in care ne intelegem este de fapt "vlaheza".

DEZBINATI. Aşa cum există partide politice ale românilor, există şi partide ale vlahilor, iar replica la Consiliul Naţional al Minoritaţii Române din Serbia este Consiliul National al Minorităţii Vlahe din Serbia, nerecunoscut insă oficial. Asta pentru că, atunci când s-au dus să se ȋnscrie, la guvern, au declarat că limba pe care o vorbeşte minoritatea vlaha este "româna". Iar guvernul a spus că există deja un consiliu al vorbitorilor de română. "Dacă ne dezbină, suntem mai uşor de controlat. Pentru noi, român sau vlah e acelaşi lucru", susţine Constandinovici.

"Vlahi", "români" sau "rumâni", toţi vorbesc o singură limbă, se căsătoresc după obiceiuri româneşti şi sunt ȋnmormântaţi româneşte.

George Damian; ziua.ro; 28 aprilie 2007

Compania românească urma să plătească pentru RTB Bor un preţ de 400 de milioane de dolari, obligându-se să investească alte 225 milioane dolari. Statul sârb s-a obligat sa realizeze investiţii pentru reducerea poluării de până la 80 de milioane de dolari, depăşirile acestei sume urmând să fie preluate de investitorul român. Ȋnsă această investiţie a fost ȋntâmpinată in Serbia cu manifestări care pot fi calificate ca fiind cel puţin neprieteneşti. Joi Cuprom s-a retras din această afacere deoarece nu a reuşit să ajungă la un acord cu sindicatele sârbe.

Angajaţii RTB din Bor au protestat vehement fată de achiziţionarea companiei de către Cuprom. In timpul unei manifestaţii care a avut loc in Bor au fost afişate pancarte pe care scria: "Dacă Cupromul vine aici, România ne ocupă". Sârbii nu protestau atât impotriva privatizării in sine, cât impotriva faptului că investitorul venea in România.

Problema principală rezidă in faptul că regiunea Borului este locuită de etnici romani. Chiar actualul oraş Bor a fost cândva un sat locuit de români - insă dezvoltarea industrială a dus la o colonizare masivă cu sârbi aduşi să muncească in minele de cupru de aici. Ȋn ciuda acestei colonizari masive şi ȋn prezent ȋn zona Borului mai există 11 sate cu populaţie majoritar românească.

Faptul că o investiţie românească in Serbia a trezit suspiciuni de natură etnică ȋn Serbia este cât se poate de clar remarcat intr-o analiză semnată de Slobodan Antonici apărută ȋn cotidianul Politika de la Belgrad. Antonici afirmă că "Problema cea mai mare in legătură cu această afacere este problema noastră natională şi anume problema valahă. La ultimul recensământ 40.054 de cetăţeni s-au declarat valahi. Ȋn Serbia există 154 de sate care au populaţie compactă valahă şi 46 mixte. Reprezentanţii organizaţiilor care ridică problema valahă declară că ei sunt mult mai numeroşi şi că ar fi 250.000. Aceasta teză o susţin cu argumentul că la recensământul din 1991 s-au declarat ca valahi 19.000 cetăţeni, aceasta insemnând că in 10 ani numărul lor s-a dublat chiar dacă nu au fost colonizari sau explozii demografice. Deci este vorba de trezirea conştiinţei naţionale. Dar problema este ca pentru unii activisti valahi, problema valahă de fapt reprezintă problema românească". Analistul sârb continuă pe acelaşi ton, legând problema românilor din Serbia de achizitionarea de catre Cuprom a RTB Bor: "In aceste condiţii, vânzarea către România a celui mai important obiectiv din punct de vedere al strategiei resurselor din această regiune, in viziunea noastră din punct de vedere naţional este un lucru grav. Serbia nedezvoltată este o regiune foarte adecvată pentru elitele locale să obtină autonomie sau chiar independentă. Controlul românesc asupra RTB Bor ar putea reprezenta un punct de sprijin puternic pentru romanizarea valahilor". Acesta este doar un exemplu dintr-o amplă campanie de presă dusă ȋn ultimele două luni ȋn Serbia ȋmpotriva României.

Ȋnsă analistul de la Belgrad scapă din vedere un mic amănunt: valahii sunt cât se poate de români. Nu este vorba de romanizarea valahilor - mai degrabă ar trebui să vorbim despre sârbizarea forţată a românilor din Valea Timocului in ultimii 200 de ani. Iar o investiţie economică ȋnseamnă doar o investitie economică - Mittal Steel n-a contribuit până acum la "indienizarea" românilor de la Galaţi.

Pagina realizată de George DAMIAN; ziua.ro, 7 martie 2008

Raport pentru romȃnii timoceni

Atitudinea Romȃniei ȋn chestiunea Kosovo nu a reușit până acum să aducă drepturi pentru românii din Serbia

Deputatul german Jurgen Herrmann a depus ȋn Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) un amplu raport asupra nerespectării drepturilor românilor din Serbia - mai ales a celor din Valea Timocului. Raportul amintit constată nerespectarea dreptului la educaţie, serviciu religios și mass-media in limba maternă al românilor din Serbia de est (Valea Timocului) - ȋn condiţiile ȋn care aceste drepturi sunt respectate pentru românii din Voivodina. Raportul lui Jurgen Herrmann urmează să fie dezbătut ȋn Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei in cursul lunii aprilie.

Situaţia din Valea Timocului nu poate fi asemănată sub nici o formă cu cea din Kosovo - ȋnsă autorităţile sârbe rămân reticente la acordarea de drepturi minoritaţii române de aici.

Ȋn plus românii de aici s-au manifestat permanent ca sprijinitori ai actualului presedinte Boris Tadici - fără a primi vreun sprijin. Atitudinea României de nerecunoaștere a independenţei Kosovo ar trebui măcar să atragă atenţia autoritaţilor sârbe - ȋntr-o formă benefică! - asupra românilor din Valea Timocului.

Raportul lui Jurgen Herrmann urmează să fie dezbătut de plenul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei in luna aprilie, dezbatere care se va finaliza cu adoptarea unei rezolutii. Procesul de observare a situaţiei românilor din Valea Timocului a fost demarat pe 17 octombrie 2005, când deputatul basarabean Vlad Cubreacov a depus un proiect de rezolutie privind nerespectarea drepturilor minoritaţii românești din Serbia.

Recunoaşterea Bisericii

Ȋn proiectul de rezoluţie alcatuit de raportorul Jurgen Herrmann se cere o mai mare colaborare ȋntre autoritaţile statelor-mamă și Serbia pentru respectarea drepturilor minoritaţilor. Documentul arată: "cooperarea dintre statul de rezidenţă și statul mamă prin acorduri bilaterale constituie o adevărată valoare pentru garantarea stabilitătii europene, Adunarea cere autoritaţilor Serbiei să-și intensifice bunele relaţii de vecinătate cu statele mamă (România, Ungaria si Macedonia) prin aplicarea deplină a acordurilor bilaterale pe care le-au semnat". Același proiect de rezoluţie ȋi "ȋncurajează pe membrii minoritaţii vlahe/ române din Serbia de Est să-și combine eforturile și să-și depășească dezacordurile interne ȋn interesul propriu și pentru a putea păstra trăsăturile specifice care alcătuiesc identitatea lor. Ȋn acest caz autoritaţile sârbe au datoria de a nu ȋmpiedica, ci de a sprijini iniţiativele ȋn această direcţie". Documentul APCE cere și recunoașterea Bisericii Ortodoxe Române ȋn Valea Timocului: "Având cunoștinţă de criticile ridicate faţă de legea din 2006 asupra bisericilor si organizaţiilor religioase din Republica Serbia, in particular chestiunea nerecunoașterii Bisericii Ortodoxe Romane prin această lege, Adunarea este surprinsă de influenţa dominantă a Bisericii Ortodoxe Sârbe ȋn cadrul recunoașterii altor biserici și/sau comunităţi religioase". Ȋn finalul rezoluţiei se solicită autoritaţilor sârbe "să intreprindă măsurile necesare pentru asigurarea vlahilor/românilor care trăiesc ȋn Serbia de est (văile Timocului, Moraviei și Dunării) accesul la educaţie, mass-media și administraţie publică ȋn limba lor maternă și să li se permită ţinerea serviciului religios ȋn această limbă".

Tratate neaplicate

Raportorul Jurgen Herrmann constată ȋn textul ȋnaintat APCE că principala problemă ȋn ceea ce privește respectarea drepturilor minorităţii românești din Serbia este constituită de neaplicarea tratatelor semnate ȋntre București şi Belgrad, mai precis faptul că comisia bilaterală româno-sârbă privind problema minorităţilor nu s-a constituit până ȋn prezent. Raportul APCE arată că "Relaţiile dintre România și Serbia sunt guvernate de două texte: un tratat de prietenie si cooperare (semnat pe 16 mai 1996) și un acord bilateral asupra cooperării ȋn domeniul protecţiei minorităţilor naţionale. Raportorul a fost informat că aplicarea acestor texte este nesatisfăcătoare. Ministrul român al Afacerilor Externe a vizitat Serbia și a solicitat ȋntrunirea unei comisii comune interguvernamentale pentru minoritaţi naţionale, prevăzută ȋn articolul 11 al acordului. Ȋn ciuda unui răspuns pozitiv din partea sârbă, comisia comună nu s-a reunit incă. Raportorul ȋncurajează autoritaţile sârbe să trateze această problemă și să numească persoanele calificate pentru a participa la această comisie interguvernamentală".

Ameninţaţi cu dispariţia

Deputatul german Jurgen Herrmann (foto), raportor APCE pentru românii din Timoc, ne-a acordat un scurt interviu ȋn care ȋși prezintă impresiile ân urma documentării din Serbia.

Vă rog, descrieţi pe scurt care este impresia dvs. cu privire la situaţia românilor din estul Serbiei?

Am reușit să observ că ȋn multe privinţe (educaţia și protecţia limbii materne, slujbele ţinute ȋn limba maternă, reprezentarea ȋn structurile politice şi ȋn administraţie, iniţiativele culturale) situaţia vlahilor/ minoritaţii române din Serbia este ȋn mod clar mai puţin favorabilă decât cea a membrilor minoritaţilor naţionale care trăiesc ȋn Voievodina. Dar, de asemenea, am fost frapat de divergenţele punctelor de vedere existente chiar și printre membrii minoritaţii vlahe, pe marginea chestiunii privind apartenenţa sau nu la minoritatea etnică românească. Sunt convins că cultura vlahă (sau aromână) este cu adevărat ȋn pericol. Nimeni nu contestă legăturile extrem de apropiate dintre cultura română și cea vlahă dar, fără a intra ȋntr-o discuţie a identificării acestor minorităţi, există cu siguranţă unele trăsături distinctive și tocmai din acest motiv se poate vorbi de faptul că ei sunt ameninţaţi cu dispariţia.

Ce măsuri sunt necesare pentru ȋmbunătăţirea situaţiei românilor din estul Serbiei?

Eu ȋncurajez autorităţile sârbe să limiteze diferenţele regionale ȋn protejarea drepturilor minorităţilor și să adopte iniţiative corecte; discriminarea geografică evidenţa care există este inacceptabilă. Autorităţile au responsabilitatea de a elimina diferenţele regionale care există ȋn vederea protejării eficiente a drepturilor minoritaţilor (ȋn mod special pentru folosirea limbilor minoritaţilor ȋn administraţie, pentru educaţia ȋn limbile minorităţilor, libertatea religiei etc.). Prin deplină aplicare, pe ȋntreg teritoriul, a legislaţiei existente pe această chestiune. Cred, de asemenea, că este important ca soluţiile tehnice sunt luate ȋn considerare pentru a permite persoanelor care trăiesc ȋn estul Serbiei să primească informaţii ȋn limba română emise de posturi de radio din Voievodina.

Dar nu doar autorităţile au de jucat un rol pentru ȋmbunătăţirea situaţiei minorităţii vlahilor români din estul Serbiei, ci și membrii acestei minorităţi din estul Serbiei trebuie să ȋși unească eforturile și să depășească anumite conflicte interne pentru a-și atinge propriul interes și pentru a păstra trăsăturile distinctive care compun identitatea lor. Aici, autorităţile sȋrbe au datoria de a nu obstrucţiona, ci de a sprijini iniţiativele ȋn această direcţie.

Teoria vlaha

Situaţia românilor din Valea Timocului este ȋnrăutăţită de prezenţa unei teorii nocive, care susţine existenţa unei etnii "vlahe" si chiar a unei limbi "vlahe" - separate de etnia și limba românească.

Jurgen Herrmann a constatat in cursul documentării pentru raportul APCE existenţa acestei teorii, primind chiar informaţii că "este ȋn interesul autorităţilor sârbe că minoritatea românească să rămână divizată, astfel ȋncât să rămână de dimensiuni reduse și vor face orice este necesar pentru păstrarea acestei diviziuni artificiale". Ultima manifestare publică a teoriei "vlahe" este cuprinsă ȋn volumul "Etnogeneza apariţiei vlahilor: Vlahii și popoarele balcanice", apărută la Negotin, la editura Estetika ȋn anul 2007 sub semnătura lui Vojislav Dusan Stojanovic. Acesta susţine ȋn volumul său ca "vlahii nu sunt români, ci o etnie aparte, ȋn pofida faptului că limba lor este aproape identică". Același profesor avansează ipoteze de genul "vlahii sunt urmașii tracilor, celţilor și ai slavilor de sud, ȋn timp ce românii sunt urmașii dacilor și daco-geţilor, astfel că este absolut clar că vlahii nu sunt români, ci o etnie separată". Cercetătorul sârb susţine că: "prin simbioza moeșilor, a tribalilor și a celţilor apar vlahii", aceștia fiind ulterior "ȋmpărţiţi ȋntre toate statele din Peninsula Balcanica de bunavoie și acceptaţi ca fiind ȋn Bulgaria - bulgari; ȋn Serbia - sârbi; ȋn România - români și ȋn estul Serbiei - vlahi", deoarece "nici nu s-ar fi putut altfel, având ȋn vedere istoria naţionalistă a popoarelor balcanice".

România Libera, 29 mai 2008

LIMBA VORBITĂ ȘI CEA POLITICĂ

Așa cum cu promptitudine a informat media, președintele Parlamentului Republicii Moldova, Marian Lupu, a făcut o declaraţie pe care, poate, curentul rusofon sau măcar ostil României s-ar putea să o declare urgent drept neconstituţională. Politicianul de la Chișinău a spus că româna și moldoveneasca sunt aceeași limbă. Ȋn România aceasta ar fi o aserţiune banală, care nu i-ar mira nici măcar pe copiii din primele cicluri școlare. Imediat după graniţa noastră estică, molotoviană ȋnsă, lucrurile se preschimbă dramatic, iar la o astfel de propoziţie rostită ȋn agora, ȋncepe deodată să sufle un vânt rece, de stepă. Chestiune de climă, deh!

Rămâne ânsă un fapt acela ca ȋndrăzneţ și lucid, Marian Lupu a anulat dintr-o singură răsuflare Constituţia revizuită a Republicii răsăritene, care, ȋn formula ei din 1995, statua drept limbă oficială moldovenească. Era, astfel, prima oară când o pronunţie zonală a românei accedea la acest statut. Nici bănăţeana, nici bihoreana, nici maramureșeana sau oșeana, necum transilvăneana ori munteana, ba nici măcar olteneasca, atât de persuasivă și de cursivă, altminteri, nu au ajuns incă să se bucure de atâta cinste. Ce să mai vorbim de aromâna, meglenoromâna ori istroromâna, versiuni astăzi nu dintre cele mai vitale ale aceluiași copac lingvistic?

Conștient că detronarea supremaţiei dialectale a moldoveneștii ȋn favoarea unei reveniri ȋnspre normal nu se poate face oricum, prin mișcări firești – dar imprudente sub aspect politic –, Marian Lupu a propus ca ȋn documentele normative să se arate ca limbă oficială este cea moldovenească, iar ȋn paranteze să fie trecut cuvântul "română". Aceasta ar ȋnsemna, desigur, că sub raport administrativ și pentru raţiuni așa-zise de stat româna să fie echivalată cu una dintre expresiile ei regionale; dar numai cu una. Toate celelalte vorbiri și scrieri de română ar putea deveni atunci un pic altceva, delegitimându-se. Dintr-o dată, documentele oficiale ale României s-ar cuveni să ȋnscrie ȋn ele româna-cu-precizări; la București "româna (muntenească)", la Brașov "româna (transilvăneană)" sau din Țara Bârsei, la Timișoara, "româna (bănăţeană)" s.a.m.d.

Nu aș vrea să se creadă că persiflez aici gestul curajos al parlamentarului moldovean. Dar cred cu sinceritate că soluţia aceasta, care ȋncearcă să âmpace capra cu varza, ar avea neajunsuri politice măcar la fel de mari pe cât sunt și avantajele pe care le aduce. Fiindcă româna nu se reduce și nu se poate reduce la echivalarea ei cu moldoveneasca.

Un alt aspect al discuţiei merită ȋnsă cel puţin la fel de mult ceva stăruinţă. Mă refer la ideea de a conferi ȋnţelesuri politice speciale anumitor termeni. Ȋn cazul de faţă una ar fi româna vorbită, alta limba de cancelarie. Folosind aceleași reguli gramaticale și, ȋn principiu, același vocabular, româna s-ar confunda, ȋn Republica Moldova, cu moldoveneasca din Constituţie.

Ȋn evul mediu românesc, izvoarele au desemnat multă vreme limba și poporul nostru ca fiind "vlahă", respectiv "vlahi". Conform interpretării ȋnca ȋn vigoare, acesta era numele "de export" al românilor și al vorbirii lor, cel sub care ei ne știau străinii. De fapt, deplasarea de la identitatea politică vlahă la cea românească s-a făcut treptat, o dată cu bulgarizarea Imperiului Vlah și Bulgar al Asaneștilor, pe de o parte, cand românii de la nordul Dunării au intrat ȋn alte obedienţe şi combinaţii politice (unguri, tătari). Iar pe de altă parte, așa cum arată N. Iorga şi au mai arătat-o și alţii, mai recent (cel mai notoriu rămânând Neagu Djuvara), atunci când elitele cumane și bulgărești de la nordul Dunării au decis că, politic vorbind, cauza lor ȋn relaţiile cu puterile din regiune este mai bine serviă dacă se asuma ȋn mod explicit o ereditate latină pe care, ȋn amestecul etnic al supușilor lor, o gaseau suficient de bine reprezentată. A declara româna era un fel de a spune că ai drepturi la moștenirea – fie și numai simbolică – a bazileilor (revendicată explicit de cei trei fraţi Asanești). Desigur, conducătorii cumani și bulgarofoni din a doua parte a sec. al XIII-lea și de mai apoi s-au socotit "români" prin asocierea la prestigiul Romei Răsăritene, a Bizantului, având ȋncă destul de așteptat până când cărturarii locului –umaniști și iluminiști de la Miron Costin la școala Ardeleană – au depășit dilema confesională, arătând că este vorba despre Roma italică, nu de cea de pe Bosfor.

A "lucra" ȋn scopuri politice cu limba și identitatea colectivităţii nu poate fi așadar o noutate fără precedent ȋn cazul românei. O anume dexteritate a operării cu aceste elemente a stârnit și cunoscut vorba lui Bismarck "a fi român este o meserie", cancelarului de fier nefiindu-i evidentă ereditatea etnică și politică a locuitorilor din principatele guvernate de protejatul său Carol de Hohenzollern. Problema este ânsă că ȋn jocul inteligent și responsabil cu limba și cartea de identitate nu poţi merge oricum și ȋn orice direcţie, la marea inspiraţie.

1 martie 2012, ziaristionline.ro

Eugen Tomac: Nu există minoritate “vlahă”. Cristian Diaconescu: România și Serbia trec la discutii

Secretarul de stat MAE pentru Românii de Pretutindeni, Eugen Tomac, a declarat, ȋntr-un interviu acordat Ziare.com, că Serbia ȋi discriminează pe românii de pe teritoriul său și se comportă cu minorităţile ca pe vremea când era un stat totalitar, motiv pentru care România i-a blocat temporar accesul la UE.

“Serbia de azi nu ȋnţelege că minorităţile nu mai pot fi neglijate și tratate superficial cum se ȋntâmplă ȋn epoca dictatorială, totalitară, și ȋnainte de Miloșevici”, ne-a spus Eugen Tomac. Oficialul de la București a afirmat că România, deși ȋși dorește statul vecin ȋn UE, iar relaţia e “excepţională”, are o mare problemă cu faptul că Serbia ȋmparte comunitatea românească ȋn două – români și vlahi – pe ultima considerând-o o etnie inventată. Tomac acuză și că Serbia nu și-a respectat angajamentele luate faţă de România ȋn problema minorităţii românești, ȋn ciuda faptului că oficialii de la București au insistat pe această problemă cu fiecare ocazie. Secretarul de stat precizează că România vrea pentru minoritatea naţională pe care o are ȋn Serbia “educaţie ȋn limba română, recunoașterea jurisdicţiei episcopiei române pe ȋntreg teritoriul Serbiei, inclusiv ȋn parohiile din Serbia de răsărit și, ȋmpreună cu statul român, să subvenţioneze presa pentru minoritatea românească pentru că nu există mecanisme de informare ȋn limba română pentru cei peste 250.000 de români.”
Care e problema numărul unu pe care o are România cu Serbia?

Ȋn primul rând, trebuie să fac următoarea precizare: există o eroare terminologică ȋn ceea ce privește români din Serbia de răsărit, din Valea Timocului.Nu există minoritate naţională vlahă. Și vlahii și moldovenii și alte comunitaţi românești-aromânii, istroromânii-sunt vorbitori de limba română, deci sunt etnici români. Noi știm foarte bine cine sunt românii și unde locuiesc ei. Este regretabil că Serbia astăzi nu vrea să ȋnţeleagă că o comunitate minoritară reprezintă o bogăţie pentru societate și nu trebuie discriminată și tratată superficial, așa cum se ȋntâmplă azi cu minoritatea românească din Valea Timocului. Este o minoritate neglijată, iar statul român e extrem de ferm angajat ȋn a lupta pentru ca această minoritate să fie respectată și să li se asigure drepturi elementare.

Nu cerem lucruri exagerate, decât ca românii din Valea Timocului, cei peste 250.000 de români de acolo, să aibă educaţie ȋn limba română, acces la cursuri de limba română ȋn școlile ȋn care există comunităţi majoritare vorbitoare de limba română, indiferent cum se numesc ei, că-și spun vlahi, că-și spun moldoveni. Statul român are obligaţia să-i protejeze și să-i sprijine pentru a-și păstra identitatea.

Protocolul pe minoritaţi prevede exact lucrurile astea?

Acest instrument bilateral, Comisia Interguvernamentală Mixtă pentru Protecţia Minorităţilor, are ȋn sarcină elaborarea acestui document, un plan de lucru ȋn care ambele state ȋși asumă o serie de angajamente ȋn ceea ce privește protecţia minorităţilor.

Din păcate, ȋn relaţia cu Serbia nu am evoluat pe această problematică tocmai pentru că Serbia nu vrea să ȋnţeleagă că a aborda un dublu standard ȋn ceea ce privește minoritatea română, a-i ȋmpărţi pe români ȋn români și vlahi este un act până la urmă discriminatoriu pentru că o minoritate nu poate fi creată artificial. Care e ţara-mamă pentru “vlahii” din Valea Timocului? Care este limba? Nu putem standardiza azi orice grai al limbii române.

Nu vrem decât ca episcopia ortodoxă română din Serbia să aibă jurisdictie pe ȋntreg teritoriul ei, nu putem trata diferit comunitatea română din Banatul Sârbesc și altfel comunitatea română din Valea Timocului, pe care (autorităţile de la Belgrad – n.red.) ȋi numim vlahi și ȋncercăm să le impunem o identitate artificială. Noi cunoaștem toate aceste probleme, care au un trecut destul de dificil de parcurs ȋn ce privește recuperarea identitaţii, dar nu vrem să lăsăm la voia ȋntâmplării evoluţia acestei minoritaţi românești care a fost neglijată de aproape două secole.

Să ȋnţelegem că vom bloca Serbia la infinit dacă vor continua să discrimineze minoritatea românească?

Trebuie să se ȋnţeleagă foarte clar că statul român dorește ca Serbia să devină membru al Uniunii Europene, e obiectivul nostru ca statul vecin să devină stat membru al Uniunii Europene. De altfel, avem o relaţie excepţională de mai mult timp, ȋnsă nu putem trece cu vederea faptul că Serbia și-a luat o serie de angajamente ȋn ce privește protecţia minorităţilor, iar ȋn ce privește alte minorităţi decât cea română, aceste angajamente sunt respectate, iar minoritatea româna e singura minoritate divizată ȋn două, ȋntre români și “vlahi”.

Acest lucru nu-l putem accepta și vom insista ȋn continuare ca Serbia să renunţe ȋn a mai diviza comunitatea română – există o singură limbă, o singură comunitate naţională, nu vorbim de graiuri și de alţi termeni ce ţin de terminologie pură.

A dat Serbia vreo motivaţie, de ce recurge la discriminarea asta?

Din păcate, lucrurile au fost moștenite din perioada dictaturii comuniste. Nici astăzi, când pare că societatea sârbă dorește să revină la valorile democratice, nu ȋnţelege că acest tratament aplicat minoritătii române, că ceea ce pe timpuri putea fi trecut cu vederea pentru că exista o politică de a neglija minorităţile naţionale azi nu mai corespunde valorilor europene.

Se comportă Serbia așa cum se comporta Serbia lui Miloșevici fată de români?

Serbia de azi nu ȋnţelege că minorităţile nu mai pot fi neglijate și tratate superficial cum se ȋntâmpla ȋn epoca dictatorială, totalitară, și ȋnainte de Miloșevici.

Se referă nemulţumirile României și la Consiliul Naţional al Vlahilor, care se pare că nu prea conţine români?

Din acest Consiliu, din păcate, fac parte și persoane care nu reprezintă opinia majorităţii românești din această zonă, ȋntrucât susţin inexistenţa românităţii ȋn acest spaţiu, fără a avea argumente identitare, juridice și de altă natură. Din acest punct de vedere, e regretabil că acest Consiliu nu face decât să devină un instrument pe care statul sârb ȋl folosește ȋmpotriva propriilor cetăţeni de etnie româna.
Avem informatii că România a presat Serbia de mai mult timp pe aceste probleme, pe canale oficiale și neoficiale. Așa este?

Acest subiect nu a lipsit niciodată din agenda bilaterală, indiferent că ne referim la ȋntâlnirile dintre șefii de stat, șefii de guvern sau șefii diplomaţiei române.

Există aceste instrumente pe cale bilaterală și am insistat ca ele să devină funcţionale, iar românii din aceste zone să obţină drepturi elementare. Acest lucru nu s-a ȋntâmplat, motiv pentru care suntem extrem de ȋngrijoraţi și fermi ȋn ceea ce privește obţinerea unor drepturi clare pentru românii din acea zonă.

Are altă variantă Serbia decât de a da drepturi românilor, dacă vrea să adere la UE?

Serbia trebuie să facă un lucru foarte simplu – să ȋnceteze să divizeze minoritatea română ȋn două, să le acorde drepturi elementare, educaţie ȋn limba română, recunoașterea jurisdicţiei episcopiei române pe ȋntreg teritoriul Serbiei, inclusiv ȋn parohiile din Serbia de răsărit și, ȋmpreună cu statul român, să subvenţioneze presa pentru minoritatea românească pentru că nu există mecanisme de informare ȋn limba română pentru cei peste 250.000 de români.

Serbia știe ce are de făcut pentru a oferi garanţii reale ȋn ce privește protecţia minorităţii române.

România nu dorește să blocheze aderarea Serbiei la Uniunea Europeana, ci să tragem un semnal de alarmă ȋn ceea ce privește situaţia dificilă ȋn ce privește minoritatea română din spaţiul sârb. E absolut european ca o minoritate să primească garanţii ȋn ce privește susţinerea pentru a-și păstra specificul ei.

Sursa: Ziare.com

Cristian Diaconescu: România și Serbia vor semna un protocol privind minoritatea “vlahă”

Ministrul de Externe, Cristian Diaconescu, a declarat, miercuri, la emisiunea “Ultimul Cuvânt” difuzată de B1 TV, că România a blocat acordarea statutului de candidat UE pentru Serbia din prisma îndeplinirii unor standarde pe care le presupune acest statut.

Invitatul a adăugat că România și Serbia vor semna un protocol privind minoritatea “vlahă” din această țară.

“În discuțiile avute pe această temă, în ceea ce privește respectarea drepturilor și libertățile fundamentale am ridicat această problemă. Am solicitat o amânare a luării decizie, cu 48 de ore, rămânând să avem un dialog cu Serbia în așa fel încât să se finalizeze un protocol care are șanse mari să fie semnat mâine dimineață. Aveam o preocupare pe care am încercat să o rezolvăm cu partea sârbă. Toate statele membre au înțeles acest demers și au acționat ca atare“, a explicat Diaconescu.

Acesta a adăugat că fiecare stat, ca și în cazul aderării la spațiul Schengen, trebuie să respecte anumite standarde atunci când primește statutul de candidat UE, respectiv aderă la UE, standarde pe care, din punctul de vedere al României, Serbia nu le îndeplinea.

“Nu am discutat ieri chestiunea particulară a împărțirii pe care o fac cei de la Belgrad, privind românii și vlahii. S-a luat în discuție propunerea privind statutul de candidat al Serbiei, acest lucru are în vedere îndeplinirea unor standarde. Iar statele când iau decizia pun în discuție respectarea acestor standarde“, a încheiat Cristian Diaconescu. (Ziariști Online)

Sursa: ziare.com, 27 februarie 2012

Serbia, un pas mai aproape de Uniunea Europeană

Serbia e foarte aproape de a dobândi statutul de ţară candidată pentru integrarea ȋn Uniunea Europeană (UE), ȋn urma unui acord al miniștrilor de Externe din UE.

"S-a ajuns astăzi la o ȋnţelegere", a anunţat luni ministrul francez de Externe, Alain Juppe, ȋn cadrul unei pauze de la consultările care au avut loc la Bruxelles, informează agenţia Focus.

Surse politice au declarat, vineri, pentru Ziare.com, că România ar putea bloca aderarea Serbiei la Uniunea Europeana, din cauza modului ȋn care tratează minoritatea românească ("vlahă") pe care o are pe teritoriul său.

"Sunt foarte multe nemulţumiri faţă de Serbia, ȋn general, și sunt foarte multe nemulţumiri faţă de modul cum ȋi tratează pe vlahi", a precizat sursa.

Serbia și-a depus candidatura ȋn decembrie 2009, iar Comisia Europeană a propus aprobarea ȋn octombrie anul trecut, ȋnsă au existat unele probleme la nivel politic, oficiali ai UE condiţionând ascensiunea cu prinderea criminalilor de război Ratko Mladici și Goran Hadzici.

Aderarea Serbiei la UE ar trebui să aibă loc ȋn 2014, conform strategiei guvernului sârb.

Sursa: ziare.com, 20 noiembrie 2015

Deputat: România să informeze UE că Serbia nu respectă protocolul pentru protecţia minorităţilor

Deputatul Eugen Tomac susţine că România trebuie să informeze de urgenţă statele UE despre nerespectarea de către Serbia a prevederilor protocolului bilateral privind protecţia minorităţilor naţionale semnat la Bruxelles ȋn 2012.

Eugen Tomac, președinte executiv al Mișcării Populare, aflat ȋn Serbia ȋmpreună cu o delegaţie a Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării din Camera Deputaţilor, a atras atenţia vineri asupra nerespectării de către Serbia a prevederilor protocolului bilateral privind protecţia minorităţilor naţionale, semnat la Bruxelles ȋn martie 2012, el susţinând că România trebuie să informeze de urgenţă statele Uniunii Europene despre această situaţie.

"Din păcate, am constatat, ȋn urma unor discuţii ȋndelungate și intense, că Serbia menţine aceeași linie rigidă ȋn ceea ce privește respectarea angajamentelor asumate la Bruxelles ȋn anul 2012. Atunci, România a condiţionat votul său pentru parcursul european al Serbiei tocmai de acest protocol, care reglementează cadrul juridic privind minorităţile naţionale din Serbia și România.

Ȋn acest moment, acordul nu este respectat de către partea sârbă. De aceea, România trebuie să informeze de urgenţă statele Uniunii Europene cu privire la această situaţie. Avem obligaţia de a insista ca protocolul să fie pus ȋn aplicare", a spus Eugen Tomac, după ȋntrevederi cu reprezentanţi ai Comisiei pentru diaspora și sârbii din regiune, ai Comisiei pentru politica externă și ai Grupului parlamentar de prietenie cu România din Adunarea Naţională a Serbiei, precum și cu președintele Comisiei mixte privind protecţia minorităţilor ȋntre Serbia și România, Zoran Masic, secretar de stat ȋn Ministerul Educaţiei din Serbia.

Potrivit lui Tomac, solicitările României, ȋn relaţia cu Serbia, sunt aceleași de ani de zile: "ȋnvăţământ ȋn limba română pentru toţi copiii care vorbesc această limbă, recunoașterea Bisericii Ortodoxe Române pe ȋntreg teritoriul Serbiei, nu doar ȋn Voivodina, emisiuni ȋn limba română la posturile de radio și televiziune din regiune pentru românii din Valea Timocului".

Tomac mai susţine că Serbia, deși are cadrul juridic necesar pentru a soluţiona problema românilor din Valea Timocului, nu dorește acest lucru, "menţinând, ȋn mod artificial, conceptul de identitate vlahă".

"Nu putem tolera ca românii din Valea Timocului să fie lipsiţi de drepturile lor firești: școala, Biserica și presa ȋn limba română. Deși ne lovim de rigiditatea autorităţilor sârbe, dialogul trebuie să continue. Sper ca ȋn cel mai scurt timp să revin la Belgrad cu soluţii pentru a debloca acest cerc pe care autorităţile sârbe l-au creat ȋn mod voit, menţinând comunitatea română divizată", a adăugat președintele executiv al Mișcării Populare.

Sursa: ziare.com, 16 octombrie 2015

Președintele Serbiei: Condiţiile puse de UE pentru aderare, comparabile cu ultimatumul de dinaintea Primului Război Mondial.

Președintele Serbiei, Tomislav Nikolic, a comparat solicitările Uniunii Europene pentru aderarea ţării sale la blocul comunitar cu ultimatumul dat de Imperiul Austro-Ungar ȋnaintea Primului Război Mondial.

El s-a referit ȋn mod special la o cerere ca guvernul sârb să-l informeze pe cel kosovar cu privire la finanţarea oferită de Belgrad organismelor sârbilor kosovari.

"După asasinatul de la Sarajevo, Imperiul Austro-Ungar a cerut ca inspectorii săi de poliţie să investigheze crima, la fel cum i se cere astăzi Serbiei să raporteze către Priștina despre poliţie și justiţie", a apreciat șeful statului sârb, transmite vineri agenţia Reuters.

Această remarcă, făcută joi ȋn faţa ziariștilor germani, survine după ce guvernul de la Belgrad a acuzat Germania că ȋncearcă să modifice cadrul negocierilor pentru aderarea Serbiei la UE cu obiectivul de a determina guvernul sârb să facă mai multe concesii fată de Kosovo.

Guvernul german a calificat acuzaţiile drept "nefondate", ȋn timp ce diplomaţi occidentali au afirmat că Serbiei i s-au solicitat puţine lucruri pe lângă cele ȋnscrise ȋn acordul de reconciliere ȋncheiat ȋntre Belgrad și Priștina cu ajutorul medierii UE.

Pe de altă parte, președintele Nikolic a convocat vineri ambasadorii acreditaţi la Belgrad pentru a protesta faţă de posibilitatea admiterii Kosovo ȋn UNESCO. Ȋn timpul acestei ȋntâlniri el a spus, printre altele, că admiterea Kosovo ȋn respectiva organizaţie ar echivala cu "punerea lupului paznic la oi".

Pe de altă parte, această dispută alimentează la Belgrad atmosfera de criză politică, ȋn timp ce premierul Aleksandar Vucic intenţionează să determine convocarea alegerilor anticipate ȋn ȋncercarea de a-și reânnoi mandatul.

SURSA: ziare.com, Florin Necula, 6 mai 2016

Presa sârbă: Ce beţe ȋn roate ar pune România vecinilor care vor să intre ȋn UE

România s-ar putea alătura Croaţiei ȋn blocarea aderării Serbiei la Uniunea Europeană, din cauza capitolului 23 (Justiţie și drepturi fundamentale) al discuţiilor Belgradului pentru aderare.

Este de așteptat ca ţara noastră, dar și Bulgaria să-și prezinte curând cerinţele pentru a aproba deschiderea capitolului 23 al negocierilor pentru aderarea Serbiei la UE, scrie B92, care citează publicaţia Vecernje Novosti.

Cerinţele celor două ţări vor viza "ȋmbunătăţirea drepturilor minorităţilor lor etnice din Serbia", ȋn timp ce Bucureștiul vrea de asemenea rezolvarea "chestiunii valahe" și locuri garantate ȋn Parlament pentru reprezentanţii lor, mai arată sursa citată.

Ziarul notează că cei doi vecini ai Serbiei sunt singurii membri UE, care "au susţinut tacit" politica Croaţiei.
Trimișii Croaţiei au făcut lobby ȋn capitalele europene săptămâni ȋntregi și au căutat sprijin pentru decizia lor de a bloca acest capitol al negocierilor până când Belgradul va ȋndeplini cererile Zagrebului, legate de asemenea de poziţia etnicilor croaţi din Serbia.

Bulgaria și România ȋși revizuiesc acum vechile cerinţe, "mai presus de orice, solicită participarea reprezentanţilor minorităţilor lor etnice ȋn toate organele administraţiei statului ȋn Serbia", susţine sursa.

Ȋnsă, spre deosebire de Croaţia, cele două ţări "sunt dispuse la compromisuri", notează publicaţia, adăugând că, "ȋn cazul unei mari presiuni din partea celor mai puternici membri UE, vor vota ȋn cele din urmă ȋn favoarea deschiderii capitolului 23, ȋnsă vor cere ca doleanţele lor să fie ȋndeplinite ȋn timpul procesului de negociere".

Oficialii din Belgrad spun că Serbia va continua politica de bună vecinătate și va ȋncerca să rezolve toate chestiunile deschise pe care le are cu ţările vecine, prin discuţii bilaterale.

Etichetat cu
Romeo Crîșmaru

„Limba noastră e singura în Europa care se vorbeşte aproape în acelaşi chip în toate

Website romeocrismaru.blogspot.com

Articole înrudite

  Ministerbanner1240x156v3

 

 

Contact Info.

  • Jurnal Românesc este în slujba românilor de pretutindeni. Așteptăm sugestiile, informațiile și problemele dumneavoastră la adresele portalului.
  • Drobeta Turnu Severin.
  • +40 728 317685
  • Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
We use cookies to improve our website. By continuing to use this website, you are giving consent to cookies being used. More details…