Avantajele materiale sunt considerabile, în mai toate oraşele care au purtat acest titlu câştigurile însemnând şi creşterea turismului sau transformarea unor zone în puncte de vitalitate pentru regiunile respective. Cu siguranţă că aceste informaţii, dat fiind faptul că 14 oraşe din România şi-au depus candidaturile pentru obţinerea titlului, sunt cunoscute de către publicul larg. La sfârşitul anului trecut a fost organizată o etapă de preselecţie, doar patru municipalităţi de la noi rămânând în cursă, pe lista scurtă – Baia Mare, Bucureşti, Cluj-Napoca şi Timişoara. A fost momentul în care pasiunile, umorile, bădărănia şi politicianismul au răbufnit din partea acelor reprezentanţi ai administraţiei locale obişnuiţi să se facă de baftă.
A accepta că alţii sunt mai buni decât tine, ţine de educaţie, de spiritul european în care toleranţa şi competitivitatea sunt baza colaborării. La noi au curs acuzaţii, ba chiar reprezentanţii Craiovei au acuzat o fraudă, o conspiraţie a Bucureştiului. Spuneau ei că participarea în calitate de juraţi a unor funcţionari bucureşteni ar fi dus la un rezultat denaturat. Cu un limbaj la marginea trivialităţii, în încercarea de a-şi acoperi nepriceperea şi cheltuirea unor sume importante din bugetele locale în beneficiul clientelei politice, respectivii reprezentanţi s-au pus singuri într-o situţie hilară. De exemplu, diferenţa dintre punctajul obţinut de Craiova şi Timişoara a fost de peste 5 puncte, într-o notare de la 1 la 10. Cum contestaţia a ajuns la toate forurile europene ne putem imagina ce reacţie au provocat iniţiatorii... Cu toate acestea, la nivelul oraşelor a mers manipularea, unii naivi spunând „Am pierdut, însă uite că rezultatul a fost contestat. O fi fost ceva acolo, mai ştii!”
Promovarea competiţiei în plan cultural s-a constituit într-un test pentru reprezentanţii comunităţilor locale, o probă pe care n-au reuşit s-o treacă mulţi dintre vremelnicii primari sau culturnici locali. Fie că n-au înţeles spiritul competiţiei, fie că n-au acceptat să se supună altei evaluări decât a electoratului cultivat prin pomeni, spectacole manelizate sau bâlciuri cu bere şi muzică, toate livrate gratis unei mulţimi care cu greu distinge între volum şi valoare. Emblematice sunt două reprezentante ale administraţiei locale, Gabriela Firea şi Lia Olguţa Vasilescu, primarul general al Bucureştiului, respectiv al Craiovei. Firea a ignorat dialogul cu comisia de experţi, a contestat din start orice idee de competiţie corectă şi chiar nu a participat la evenimentele organizate de Ministerul Culturii.
„Am fost de la început conştientă că Bucureştiul nu are prima şansă în această competiţie”, a spus Firea după anunţarea Timişoarei. Adică ştie primarul-general că reprezentanţii Comisiei Europene nu pot organiza o competiţie corectă, nu-i aşa? Culmea ridicolului a fost atins de Olguţa Vasilescu, cea care a anunţat pe reţelele de socializare că urmează să fie desemnat Cluj-Napoca drept oraş câştigător, urmând a ne spune dânsa de ce şi sau ce e în culise. Ca să nu mai amintim că selecţia pentru lista scurtă a competiţiei, când au rămas în cursă doar patru competitori din 14, a generat un val de insulte din partea administraţiei craiovene şi a reprezentanţilor asociaţiei la adresa comisiei. Craiova a acuzat Bucureştiul de joc incorect, adică Olguţa contra Firea, deşi amândouă politiciene excelează în limbaj colorat şi strident. De înţeles, pe undeva, reacţia asociaţiei din Craiova, care a cheltuit o sumă de peste un milion de euro pentru promovare, în comparaţie cu cei 27.000 de euro cheltuiţi de Timişoara. Bani publici în ambele situaţii. Teama birocraţilor culturali de a nu fi traşi la răspundere de instituţiile abilitate au generat astfel de ieşiri în decor. Reacţii de acest fel arată o preocupare exclusivă pentru imagine, pentru cultivarea electoratului şi abandonarea oricăror principii de bună-guvernare locală.
Juriul de experţi independenţi a apreciat că Timişoara merită să primească recomandarea de a fi în 2021 o Capitală Europeană a Culturii. Dosarul de candidatură este excelent întocmit, realist, cu viziune de dezvoltare regională, punând accent pe ceea ce bănăţenii mai au de făcut, ce pot obţine de la acest proiect şi cum vor putea să transfere zestrea culturală generaţiilor viitoare. Mă bucur nespus pentru prietenii şi colegii bănăţeni, că sunt mândri şi au ştiut să ducă mai departe moştenirea culturală de sute de ani a oraşului. Că sunt mai aşezaţi, mai gospodari, dar deschişi către experiment şi inovaţie (aşa cum scrie inspirat în dosarul lor de candidatură), că lumina vine de la ei, primul oraş iluminat electric din Europa.
