Slavișa Trailovici este unul dintre cei mai cunoscuți învățători de naționalitate română din zona Boljevac, iar dragostea și căldura cu care îi înconjoară pe copii amintește de cei mai celebrii dintre învățătorii din operele marilor scriitori români. De la prima întâlnire cu acest om, ai impresia că însuși Domnul Trandafir, eroul povestirii lui Mihai Sadoveanu, a coborât dintre îngeri pentru a forma alte și alte generații de copii. Cu deosebirea că acest „Domnu Trandafir" numit Slavișa Trailovici, are o misiune cu mult mai dificilă, dascălul de la Boljevac fiind cel care le-a predat copiilor limba română, în condițiile în care românii din Serbia de Răsărit nu au putut aproape două secole să învețe nimic despre slovele limbii lor materne și nici despre istoria și cultura poporului român.
În anul 2013, atunci când s-a făcut prima anchetă pentru introducerea în școlile de stat din Serbia a cursurilor de limba română cu elemente de cultură națională, învățătorul Slavișa Trailovici a predat tainele limbii române în satul Podgorac, un sat ce aparține comunei Boljevac și care este locuit în mare majoritate de populație românească. „Îmi amintesc limpede primi pași către introducerea limbii române în școala de la Podgorac, la ancheta din acel an am avut înscriși mai întâi 10 copii, după care numărul a ajuns la 22, dar la foarte scurt timp, numărul celor care mai frecventau cursurile a scăzut la 11. Totuși, până la finele anului școlar, nu mai puțin de 42 de copii au venit la aceste cursuri. Era destul de greu, lucram cu copii de la clasa a doua și până la clasa a șaptea, nu aveam manuale și nici material didactic, dar ne-am chinuit să îi învățăm pe acei copilași literele alfabetului și scrierea în limba română", povestește, oftând din tot sufletul, dascălul.
Pentru că aceste cursuri fuseseră puse în orar ori prea de dimineață, ori după ora 14.00, când autobuzele școlare plecau, iar copiii riscau să rămână fără transportul până la domiciliu, Slavișa Trailovici îi căra la cursuri cu propria mașină, adunându-i din toate satele aflate în jurul Podgoracului.
De asemenea, învățătorul își mai amintește și faptul că la început materialul didactic era inexistent, se preda după manuale copiate la xerox, iar programa școlară impusă era foarte subțire: „Îi învățam literele, scrierea în limba română, iar la capitolul elemente de cultură națională nu puteam să le predau decât cum se face în România Crăciunul și Paștele, câteva colinde românești și puține poezii pentru copii, atâta tot!".
După anul 2013, Slavișa Trailovici a fost nevoit să se întoarcă doar la catedra de limba sârbă, dar nu a rupt niciodată legăturile cu cursurile de limba română și nici cu copiii care îi erau atât de dragi, încât îi ducea și îi aducea de acasă. Despre ancheta din acest an, Slavișa Trailovici spune că ea ar fi trebuit să fie, inițial, în lunile iulie și august, iar conducerea școlii precizează că e nevoie de minim 10 copii pentru a se forma o clasă de limba română cu elemente de cultură națională.
