Evenimentul prin care Fundaţia Alexandrion premiază valorile româneşti din cele mai importante domenii de creaţie a fost şi în acest an găzduit de Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti de la Mogoşoaia, loc ales de către Nawaf Salameh, preşedintele Alexandrion Group, pentru un omagiu domnitorului Constantin Brâncoveanu.
Preafericitul Părinte Ioan al X-lea a primit Premiul Special al Galei Brâncoveanu şi a făcut un apel pentru pace în Orientul Mijlociu şi salvarea creştinilor din această regiune marcată de conflicte sângeroase.
În discursul său, Patriarhul Antiohiei și al Întregului Orient a arătat cât de strânse au fost legăturile dintre voievodul român și ortodoxia creștină din spațiul sirian, pornind de la prima carte creștină tipărită în limba arabă de Antim Ivireanul, „Liturghierul greco-arab” tipărit în 1701 la Snagov în plină domnie a lui Constantin Brâncoveanu.
Redăm integral cuvântul adresat de către Patriarhul Antiohiei și al Întregului Orient parcitipanţilor la Gala Premiilor Brâncoveanu.
„Stimați participanți,
Vă salutăm cu pacea lui Iisus Hristos, venind din pământul Antiohiei, ținutul unde ucenicii lui Hristos au purtat prima oară numele de creștini, și îi mulțumim înainte de toate fratelui nostru, Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Cel care ne-a invitat ca să fim împreună cu frații noștri români, cu care vom sărbători mâine, aniversarea celor nouă ani de păstorire, de când Hristos l-a așezat pe tronul patriarhal al României. Vrednic este!
Am venit din Antiohia, unde ucenicii lui Hristos au purtat prima oară numele Învățătorului lor. Am venit din Damasc, capitala civilizaților umane și leagănul lor. Am venit din Libanul care își ia frumusețea din cedrii munților săi... Am venit ca să ne exprimăm mulțumirea față de grupului Alexandrion din România, și tuturor celor ce lucrează cu el, cu Doctorul Nawaf Salameh de față, pe care-l apreciem cu mare respect.
De la Antim Ivireanul la Alexandrion
Suntem tare bucuroși de această întâlnire care-i adună pe toți frații împreună. Binecuvântăm acest efort caritabil, cultural și civilizator, pe care-l desăvârșește grupul Alexandrion. Și din adâncul inimii vă mulțumim pentru această cinste, prețuind obolul cultural pe care-l aduce acest grup și care cuprinde printre altele documentarea moștenirii brâncovenești, pe care a lăsat-o Sfântul Constantin Brâncoveanu și familia lui, fie că sunt Biserici, palate, mănăstiri…
De asemenea mulțumim și juriul, președintelui și membrilor, care este responsabil pentru a acordarea acestui premiu, și apreciem mesajul civilizator pe care acest grup încearcă să-l întărească printr-o mișcare culturală, științifică, literară și artistică în România, care merită un premiu de o valoare incomensurabilă.
Prezența noastră ca și creștini răsăriteni în mijlocul vostru întărește și adeverește relațiile româno-antiohiene care după dovezile istorice și-au luat începutul cu Apolodor din Damasc, cel care a legat cele două maluri ale Dunării cu celebrul pod în timpul campaniei împăratului Traian din anii 105-106 d.H. Relația aceasta s-a continuat prin călătoriile patriarhilor antiohieni la țările române, cum ar fi Macarie al III-lea Ibn Al-Zaeem, Atanasie al VI-lea Dabbas, și Silvestru, în timpul călătoriilor lor la București și Iași.
Renașterea culturală a țărilor românești a fost un motiv puternic pentru renașterea culturală arabă, astfel încât Sfântul Antim Ivireanul, după ordinele Sfântului voievod Constantin Brâncoveanu a tipărit prima carte în arabă, Liturghierul greco-arab la anul 1701, iar la anul 1703 a tipărit Ceaslovul, iar apoi Psaltirea. Însă ajutorul cultural nu s-a oprit la tipărirea cărților de cult la țările românești, ba a trimis toată tipografia la Alep unde ucenicii Sfântului Antim Ivireanul au continuat lucrarea învățătorului lor.
Cultura și civilizația umană sunt sub un pericol enorm
Însă astăzi, din cauza aceste împrejurări potrivnice din lume, cultura și civilizația umană sunt sub un pericol enorm deoarece lumea noastră se rotește într-o vâltoare în care se zbate între pozitiv și negativ, iar omul însuși se zbate între moralitatea autentică și moralitatea falsă, care este rezultatul folosirii negative a dezvoltării științifice. Milioane de copii sunt sub nivelul sărăciei și al analfabetismului. Multe victime din cauza bolilor și a drogurilor, număr care a ajuns la un nivel care întrece așteptările omului, mai sunt și războaiele, încălcarea drepturilor fundamentale ecologice, și nerespectarea deciziilor și a pactelor internaționale.
Se impune astăzi ca guvernele să coopereze cu instituțiile societății civile pentru a pune limită sărăciei, mai ales sărăcia copiilor, asigurând o alimentație, o educație și un suport medical.
Alexandrion a avut un rol esențial în acest domeniu păstrând o moștenire culturală și umană românească, creând o atmosferă potrivită pentru educația multora dintre copiii satului, locul de naștere al Sfântului Constantin. De aceea trebuie să încercăm să creștem copii cu trupuri și minți sănătoase prin integrarea lor în echipe sportive, și cluburi culturale.
Noi, ca și creștini, nu căutăm învinuirea nimănui
Acestea sunt pe de o parte, iar pe de altă parte nu putem decât să aducem cu noi suferința omului prigonit din Orient. Am venit ca să afirmăm necesitatea păcii, și să cerem ajutorul în construirea păcii în Siria, care este expusă celor mai periculoase feluri de terorism, takfirism, violențe și răpiri. Am venit ca să transmitem strigătul mamelor și al celor răpiți. De cinci ani Siria este jefuită de o imensă parte a sufletelor fiilor ei. Suntem aici să spunem: este de ajuns. Nu cerem lacrimi de la nimeni, nu vrem o compătimire. Mesajul nostru pentru toți: Noi, ca și creștini, nu căutăm învinuirea nimănui. Dorim înapoi pacea în țara noastră. Suntem fiii acestui pământ, iar prezența lui Hristos nu va lipsi din răsărit. Suntem acolo de mai mult de 2000 de ani, am trăit împreună cu frații musulmani de-a lungul secolelor, am fost, suntem, și vom rămâne într-o relație foarte bună. Ceea ce are loc în Orient, prin terorizare, răpire, și profanarea celor sfinte, se întâmplă și cu creștinul și cu musulmanul, cu șeicul și cu preotul, cu imamul și cu episcopul deopotrivă.
Doi ierarhi răpiți din Alep, Ioan Ibrahim și Pavel Yazigi!
Ne-am săturat de folosirea noțiuni de drepturile omului pentru apărarea interesele secrete, fiind folosite ca un pretext pentru a intervenii în tradițiile și moralitatea societăților noastre, pentru amestecul în afacerile noastre statale. De ce oare drepturile omului nu și-au găsit temei și în cazul celor doi ierarhi răpiți din Alep, Ioan Ibrahim și Pavel Yazigi, care sunt răpiți de mai mult de trei ani? Suntem înrădăcinați în pământul nostru, și suntem încredințați că-l vom apăra, și vom rămâne până vom muri în el.
Totodată ne afirmăm cu tărie dorința pentru păstrarea stabilității Libanului, și pentru un mai mare efort în alegerea unui președinte care să garanteze funcționarea instituțiilor constituționale.
Reînnoim mulțumirea și recunoștința noastră vouă și tuturor celor ce au participat în organizarea acestui eveniment. Îi cerem lui Dumnezeu să dea pacea și liniște poporului român, Siriei, Libanului, întregului Orient, dar și întregii lumii.”
