Interviu realizat de Cristian Florescu – pentru jurnalromanesc.ro – cu profesoara Marioara Sfera, membru al Consiliului Național al Minorității Naționale Române din Serbia

Reporter: Stimată doamnă Sfera, care sunt provocările și greutățile pe care le întâmpină un profesor român în Serbia zilelor noastre?

Marioara Sfera (M.S.): În mod sigur, provocările sunt mai mari decât au fost în urma cu 20-30 de ani. Eu nu predau limba română, dar sunt profesoară de limba latină, limba română și limba franceză. Din păcate, nu predau limba română pentru că nu am avut ocazia să o fac. Ar fi fost poate o șansă, în trecut, la Vârșeț, dar s-a implicat cineva, cumva, și nu am avut puterea necesară să fac față situației respective, așa că am renunțat, iar la scurt timp după am primit un post de profesoară de limba latină. În prezent, predau limba latină – în limba sârbă – la Școala de Chimie și Medicină din Vârșeț, care există din 2001, atunci fiind inaugurată școala de medicină, pe care am alăturat-o scolii de chimie, ce ființează încă din 1977.

Un profesor de limba română în Serbia întâmpină multe obstacole și multe provocări, infinit mai multe comparativ cu anii precedenți, în sensul în care numărul elevilor a descrescut simțitor, iar manualele în limba română, editate foarte prost, ajung cu întârziere în posesia celor ce au cea mai mare nevoie de ele, de cele mai multe ori după începerea anului școlar. Din păcate, cadrele didactice sunt tot mai slab instruite, existând o diferență semnificativă între pregătirea actualilor profesori și cei de odinioară, pe care am avut privilegiul de a-i avea la catedră și de a-i cunoaște.
Pentru comparație, când eram eu elevă, la liceul din Vârșeț erau două clase a câte 30 de elevi români, în prezent mai există o singură clasă, iar numărul elevilor nu trece de 20 de tineri.

Reporter: Ca profesoară de latină, o disciplină pe care am studiat-o și eu în perioada liceului, sunt curios, aveți libertatea să discutați în cadrul orelor de la clasă despre latină ca aflându-se la originea actualei limbi române?

M.S.: Elevii cu care interacționez la clasă sunt sârbi și nu români. Prin urmare, obișnuiesc să fac deseori paralele între rădăcina comună a limbilor romanice din prezent. Ca atare, când le vorbesc tinerilor despre evoluția limbilor romanice nu pot să nu menționez și să nu descriu limba română, deși nu insist prea mult asupra acestui aspect, pentru a nu fi acuzată că acord o atenție deosebită limbii române. În concluzie, îmi revine privilegiul de a le descrie elevilor mei muzicalitatea și nemurirea limbii latine, cei mai mulți dintre aceștia fiind de acord că limbile latine sunt calde și melodioase.

Reporter: Cu permisiunea dumneavoastră, doresc să insist asupra acestui aspect și apelez la experiența dumneavoastră. Care este situația profesorilor de limba română din Serbia? Sunt mulți? Sunt puțini? Cum ar putea fi sprijiniți?

M.S.: Sunt nevoită să mă raportez la ceea ce se întâmplă în Voivodina, întrucât cunosc doar parțial situația existentă în Serbia de Răsărit și nu doresc să mă pronunț în necunoștință de cauză. Ca atare, merită semnalat că în Voivodina sunt destule școli cu predare în limba română, în primul rând școli generale. Avem asemenea unități școlare în localitățile Coștei, Simian, Sân Mihai, Grebenaț și Nicolinț. Evident, pe lângă aceste școli există și altele în care regimul de predare este unul mixt, existând câte o clasă cu predare în limba română în nu mai puțin de 13 localități, între care menționez Vârșeț, Vladimirovăț, Satul Nou, Seleuș sau Torac. Există și câteva școli primare, nu multe, în care copiii au posibilitatea să învețe în limba română, precum și clase de limba română la două licee, în Vârșeț și Alibunar. Aș menționa și existența, deși precară, a unei școli pentru instruirea educatorilor aici, la Vârșeț, facultatea pentru învățători, precum și două segmente academice. Este vorba despre Departamentul pentru Limba și Literatura Română de la Novi Sad, unde limba română este considerată limbă maternă, și Catedra de Limba și Literatură Română de la Belgrad, unde limba română este considerată limbă străină.

Una peste alta, prăbușirea numărului de elevi și viitori studenți este principala provocare pentru unitățile de învățământ cu predare în limba română. Ceea ce contribuie în cea mai mare măsură la această situație este decizia românilor de a-și înscrie copiii, încă de la începutul parcursului educațional, la școli cu predare în limba sârbă. Sigur, își doresc să nu-i expună pe cei mici la izolare sau la marginalizare, dar în ritmul acesta tendința actuală nu poate decât să se consolideze…

Reporter: Când vorbim despre limba română, vorbim despre cultura română. În acest context, nu pot să nu vă rog să descrieți, pentru cei ce ne citesc, experiența pe care ați avut-o, până de curând, la conducerea prestigioasei reviste „Lumina”.

M.S.: În toamna anului 2020 am fost întrebată dacă vreau să preiau revista de Literatură Artă și Cultură Transfrontalieră „Lumina”, având în vedere că redactorul care se ocupase de revistă timp de 25 de ani, domnul Ioan Baboș, își înaintase demisia. Altfel spus, eu nu am îndepărtat pe nimeni, ci doar am ocupat o poziție recent vacantată. Timp de doi ani, 2020-2022, am editat opt numere ale revistei – patru numere pe an. Publicul revistei este mai restrâns comparativ cu cel ce citește celelalte două publicații apărute sub egida Casei de Presă și Editură „Libertatea”, dată fiind atenția acordată materialelor științifice, criticii literare, evenimentelor culturale, literare sau artistice. Chiar și așa, mă mândresc cu faptul că am reușit să cresc numărul cititorilor fideli ai revistei, atrăgând aproximativ 100 de noi abonamente. Parcursul meu la conducerea revistei s-a încheiat după alegerile pentru Consiliul Național al Minorității Naționale Române din Serbia (CNMNRS) din 2022. Întrucât Partidul Progresist Sârb a constituit lista nr. 1 pentru acele alegeri, eu nu m-am regăsit printre cei avuți în vedere. Nu pot să fac și să tolerez lucruri cu are, din principiu, nu sunt de acord. Prin urmare, am format o altă listă pentru alegeri, lista cu numărul 2, care a trimis în CNMNRS patru români. Doar fraudele și abuzurile flagrante au făcut ca lista 1 și nu lista pe care am închegat-o să aibă câștig de cauză în alegeri. Voturi furate, persoane decedate aflate pe lista votanților… Nu doresc să mai intru în detalii, dar un lucru e cert. Întreaga experiență mi-a lăsat un gust amar.

Întrucât am dat dovadă de cutezanță atunci când am constituit o listă alternativă pentru CNMNRS mi-am atras antipatii din partea Partidului Progresist Sârb și a candidaților de pe lista cu numărul 1. Știam că se va încerca înlăturarea mea de la conducerea revistei, așa că le-am luat-o înainte. Am redactat o scrisoare în care mi-am prezentat demisia de onoare.

Reporter: Credeți că, în prezent, Revista „Lumina” continuă obiectivele și proiectele celor ce au înființat-o?

M.S.: Mă tem că nu. Din păcate, nu mai există scriitori și intelectuali cum erau odinioară. Nu mai există personalități de calibrul unui Vasko (Vasile) Popa, Radu Florea, Petru Cârdu sau Slavco Almăjan, pentru a enumera doar câțiva. În prezent, Virginia Popovici se remarcă între actualii scriitori, cronicile literare pe care le scrie sunt cu adevărat bune.

Reporter: Știu că, între altele, îi ajutați și pe etnicii români din Serbia ce-și doresc traducerea documentelor în limba română. Există interes în acest sens? Adică, e în creștere numărul ce-și doresc să beneficieze de traducerile dumneavoastră pentru a studia/lucra în România?

M.S.: Este adevărat. Lucrez ca traducător autorizat sau judiciar din 2018. În acești șase ani am realizat aproximativ 2000 de documente. Evident, îi sprijin pe cei ce își doresc să obțină cetățenia română și sprijinul nu se limitează doar la traducerea documentelor necesare. Le ofer îndrumări și sfaturi pentru a-i ajuta să-și sporească șansele de a deveni cetățeni români. Voi continua să-i ajut și să-i îndrum pe cei ce aplică pentru cetățenia română. Bineînțeles, pe cei ce dovedesc seriozitate și bună-credință.

Reporter: În decembrie 2022, la scurtă vreme după desfășurarea alegerilor pentru noua componență a CNMNRS, am scris și publicat un material pe cignews.org despre neregulile pe care le-ați inclusiv semnalat dumneavoastră. Care e situația în prezent? Ați reușit să ajungeți la un numitor comun la nivelul CNMNRS?

M.S.: Din păcate nu. Consiliul numără douăzeci și trei de membri, dintre care nouăsprezece sunt ocupate de persoane susținute de Partidul Progresist Sârb și doar patru de români devotați. Ședințele consiliului se desfășoară exclusiv on-line, deși nu ne confruntăm cu o stare de război și nici nu mai suntem în pandemie. Noi patru, Nicu Ciobanu, Dragan Demic, Zivoslav Lazic și subsemnata, nu vrem să luăm parte la această farsă. În consiliu se propun proiecte și se votează la comandă. Se ridică mâna la comandă. Pentru loialitatea pe care o arată față de Partidul Progresist Sârb, câteva persoane din majoritatea consiliului primesc lunar 350 de euro.

Reporter: Pentru oricine are ochi să vadă, e limpede că în departamentele CNMNRS au fost numiți în funcția de membru doar cei care, în noiembrie 2022, au candidat pe lista „Românii împreună – pentru un viitor sigur”. Dumneavoastră și ceilalți trei membri aflați pe lista Partidului Românesc nu ați fost implicați în aceste numiri. Vi se pare corectă această abordare?

M.S.: Categoric nu. La ședința de constituire a noului consiliu, la sfârșitul anului 2022, am fost cu toții surprinși de alegerea domnului Valentin Ardelean în funcția de președinte, un medic stomatolog ce nici măcar nu vorbește prea bine limba română. Sunt convinsă că alegerea domniei sale este motivată politic. Traian Cacina, istoric cunoscut, este persoana ce a oferit autoritate listei cu numărul 1 și pe care toți ce-i prezenți îl vedeau în poziția de președinte. Din păcate, tare mă tem că, după ce i-au oferit o funcție, l-au constrâns să-și modereze ambițiile. Noi, cei patru amintiți anterior, am fost excluși din toate departamentele consiliului. Cu toate că domnul Valentin Ardelean ne-a declarat tuturor că urmărește să colaboreze cu noi, cei patru aflați în minoritate, asigurările s-au dovedit în scurtă vreme a fi deșarte.

Reporter: Pentru că tot m-am referit la materialul pe care l-am redactat, mă întrebam atunci și continui să o fac și în prezent, reprezintă CNMNRS un sprijin real pentru românii din Serbia?

M.S.: Din păcate, nu. În schimb, reprezintă partidul ce se află cârma țării, adică Partidul Progresist Sârb, și ceea ce desfășoară se face la comanda partidului. Așa cum văd eu situația, majoritatea din consiliu nu are de ales. Dacă nu acești oameni nu iau parte la demonstrațiile organizate de partid, dacă nu-i țin isonul și îi nesocotesc vederile, riscă să aibă probleme.

Reporter: Din păcate, la fel ca în multe alte comunități românești din afara României, românii din Serbia nu par să fie solidari și uniți în jurul unei cauze comune. Publicul din România are dificultăți în a înțelege dinamica aceasta. Puteți să ne explicați rolul real al unui Consiliu Național al Vlahilor, din moment ce avem un organism similar al românilor? Ori necesitatea unui Partid al Neamului Românesc, de vreme ce există deja un Partid Român?

M.S.: Îmi e relativ greu să formulez un răspuns definitiv. Nu trăiesc în Serbia de Răsărit și nu cunosc foarte bine realitățile de acolo. În schimb, îi compătimesc pe românii de acolo. Nu au acces la școli și la biserici românești și, în general, nu au drepturile pe care le avem noi aici, în Voivodina. Statul sârb contribuie din plin la dezbinarea românilor. Se spune că, în urmă cu jumătate de secol, în Serbia de Răsărit trăiau un milion de etnici români. Ne putem doar imagina ce forță ar fi reprezentat dacă ar fi fost uniți și s-ar fi manifestat unitar. Am fi avut reprezentanți în parlamentul Serbiei, oameni care să militeze pentru drepturile noastre și să ne facă vocea auzită. Din păcate, mulți dintre români nu se mai declară români cu ocazia recensămintelor organizate. Pentru această lipsă de curaj nu statul român este de vină, ci noi, românii din Serbia. Am acceptat diverse compromisuri, ne-am sârbizat numele – Crăciun a devenit Crăciunovici, Bălănescu – Balanescovici – pentru câțiva arginți. Am obținut mici înlesniri fiscale, am obținut burse pentru copii ori ne-am securizat locurile de muncă. Am cedat în fața presiunilor, cu lașitate și lipsă de asumare, iar acum ne confruntăm cu consecințele acțiunilor noastre…

Reporter: În contextul tragicului eveniment ce a avut-o în centrul său pe micuța Danka Ilic, am observat o serie luări de poziție împotriva comunității românești din Serbia. Inclusiv presa din România a scris despre acest trist eveniment. Cum vedeți dumneavoastră acest caz? Considerați că asistăm la o acțiune de linșaj la adresa românilor din Serbia?

M.S.: Cazul micuței Danka este o tragedie fără margini. Ne-a îndurerat pe toți. Este inadmisibil ca, manipulând acest tragic eveniment, oficiali ai statului nostru să ponegrească o întreagă comunitate, să spună despre români că sunt imbecili, cretini, că se ocupă cu magia sau că au o înclinație pentru incest. Partidul Român, oamenii din Serbia de Răsărit, au convocat o conferință de presă la Belgrad, bucurându-se de sprijinul oamenilor de bun-simț proveniți de la coaliția „Serbia Împotriva Violenței”. Prin intermediul partidului, am luat poziție față de aceste învinuiri nedrepte, barbare. Din păcate, CNMNRS s-a delimitat de acțiunea Partidului Român, alegând să nu privească realitatea în ochi, alegând să nu deranjeze.

Reporter: Doamna profesoară, a fost o reală plăcere să vorbesc cu dumneavoastră într-o dulce și frumoasă limbă română. În încheiere, vă rog să adresați câteva cuvinte românilor din România și celor din afara României, precum și un îndemn pentru ca românii din Serbia să continue să-și apere cauza.

M.S.: Întotdeauna merg cu gânduri bune și deschise în România. Îmi pare tare rău că noi, românii de Serbia, suntem desprinși din întregul numit România. Dar aceasta este istoria, așa a fost stabilită frontiera. Sincer, nu știu ce altceva pot să facă românii din România pentru noi, cei de aici, câtă vreme noi nu reușim să înțelegem că e important să ne ducem copiii la școlile cu predare în limba română. Fiica mea, Ionela, a studiat la școala generală în limba română, iar în clasa a VIII-a a obținut locul I pe țară la Olimpiada de Limba Română. Mă mândresc cu evoluția ei. Revenind la necesitatea de a studia în limba română, îmi aduc aminte cu plăcere că mi-a revenit onoarea de a propune, în CNMNRS, să se ofere burse anuale elevilor ce merg la școlile cu predare în limba română. Ce credeți? Consiliul a respins o asemenea propunere, susținând că România ar trebui să aloce banii pentru asemenea burse… Până la burse rămânem la realitatea apăsătoare din prezent: numărul de elevi români se află într-o permanentă scădere.

În prezent există atâtea facilități pe care le oferă România. Burse, tabere și multe altele. Tinerii români din Serbia le pot accesa mult mai ușor decât în trecut. De exemplu, Nici eu și nici soțul meu nu am beneficiat de burse de studiu în România, deși, la începutul anilor 1990, la Novi Sad, am fost cât pe-aci să obţin o asemenea bursă şi să merg la Bucureşti. N-a fost să fie. Cine ştie ce mi-ar fi rezervat viitorul dacă aș fi ajuns în România…