Afirmațiile lui devin instantaneu viral în spațiul media basarabean, sute de chișinăuieni din categoria celor sub care pute pământul de lene, grăbindu-se să îl aprobe, cu o energie masochistă care, convertită în megawați, ar fi iluminat capitala o săptămână mai ceva ca Las Vegas-ul.
Eu stau la Chișinău de aproape șase ani, plătesc impozite de circa 4 ori mai mari decât 80% dintre localnici, dar, în calitatea mea de „fașâst”, dacă îndrăznesc să spun că orașul e pe alocuri cenușiu, că politicienii sunt mediocri și că o bună parte din locuitori, cu educație sovietică, se comportă ca niște pitecantropi, îmi sar în cap, pe motiv de „aroganță românească”. Cam aceeași indivizi ale căror buze încep de unde se termină fesele muscalului cu puseuri de hater moldovenesc.
În orgasmul general provocat de stimularea clitorisului xenofil al localnicilor, nimeni nu bagă de seamă fraza cheie a autorului: „La Chișinău nu ai nimic mai bun de făcut decât să te îmbeți!”. Chiar așa, Iliușa? După fraza asta eu chiar sunt convins că, pe lângă faptul că ești impotent, suferi și de cretinism în metastază.
O fi Chișinăul urât, pe acolo pe unde neamul lui l-a blagoslovit cu hrușciovci, brejnevci și alte oribile buncăre sovietice, cu care „aftarul” trebuia să fie obișnuit de acasă, doar e marca arhitecturală proprie a „civilizației” ruse, dar chiar să nu vezi nimic frumos la Chișinău și să nu găsești cuvinte de apreciere decât pentru alcool și cârciumi? Ăsta chiar e indiciu clar de ADN de subspecie de tundră! La fel ca în cazul celor ce își închipuie că, aliniindu-se la delirul alcoolizat al muscalului, se ridică peste plebea acestui oraș „infect”. Stați liniștiți, băieți, voi sunteți șifărul de pe krâșa coștereței bolșevice pe care urinează cu boltă Varlamov.
Publicat în Evenimentul zile de Chișinău
