Am aflat cu nespusă tristețe de plecarea dintre noi a poetului Simion Plămădeală.

Născut în 1935 în Basarabia, într-o familie de țărani, Simion Plămădeală și-a închinat întreaga viață slujirii limbii române. Această dragoste sfântă pentru limba neamului l-a făcut să refuze să predea limba rusă copiilor români din satul de pe malul Prutului, unde fusese trimis la terminarea studiilor de istorie și filologie. Pentru decizia sa, autoritățile sovietice l-au pedepsit cu deportarea. Simion Plămădeală a trăit vreme de treizeci de ani departe de pământul pe care s-a născut, departe de cei care vorbeau limba neamului său, trudind în minele de cărbune din Kazahstan.

Simion Plămădeală a redat în vers durerile și dorurile tuturor românilor din spațiul sovietic, smulși din rădăcinile lor strămoșești, din casele părintești și deportați în inima Asiei Centrale.

În cei treizeci de ani cât a durat deportarea sa, el a scris, neobosit, mii de pagini de poezie românească, publicate în presa locală din regiunea Karaganda, cuvinte prin care le-a adus aproape și celorlalți români exilați acolo, limba română.

În 2012 Simion Plămădeală a primit din partea președintelui României ordinul Meritul Cultural în grad de ofițer.

Versurile dorurilor și durerilor lui Simion Plămădeală rămân pentru românii de azi și de mâine ca un legământ pentru limba română, pentru identitatea românească.

Dumnezeu să îl odihnească!

Petre Guran
Secretar de stat