Universitatea și-a început activitatea cu expoziția „Fețe simpe ale unei istorii anevoiase”, care prezintă 27 de fotografii din arhivele familiare și ale arhivei Muzeului memorial al lui Volodymyr Ivasyuk. Fotografiile prezintă oameni ale căror vieți sunt strâns legate de ținutul Bucovinei. Expoziția este dedicată bucovinenilor, care, în ciuda tuturor frămîntărilor politice și militare din secolul XX, au reușit să păstreze dragostea față de pământul lor natal, toleranța lor față de alții, de obiceiurile, tradițiile și cultura lor specifică. Au reușt nu numai să-și păstreze existența, dar și să împărtășească din experiența, înțelepciunea lor, atât contemporanilor, cât și urmașilor lor prin activitate, comunicare, creație.
Expoziția prezintă fotografii ale unor persoane necunoscute publicului larg, care au trecut prin război, reforme, tulburări politice, a căror soartă este un fel de reflectare a soartei Bucovinei din ultimele secole.
Nu este oare semnificativă calea de viață a Aniței Nandriș-Cudla, a unei țărance bucovinene simple, reprimată de către autoritățile sovietice și deportată în Siberia? În ciuda foametei, frigului, condițiilor inumane de lucru, ea s-a întors în Bucovina sa natală și a scris o carte de amintiri, întitulată „20 de ani în Siberia”.
Nu a fost simplă nici viața celebrului compozitor bucovinean Joseph Elhiser. În timpul celui de-al doilea război mondial, el a fost trimis într-un lagăr de concentrare în satul Marianivca regiunea Vinița, unde a reușit să supraviețuiască doar datorită capacității lui de a picta icoane pentru populația locală. În anul 1944 sa întors cu familia în Bucovina, unde a absolvit studii generale și superiore. Astăzi numele lui Joseph Elhiser este cunoscut în toată lumea. El este laureat al medaliei de aur a UNESCO, cu titlul de „Nume de aur al culturii mondiale” și a altor decorații.
Totodată, cea mai mare decorație, care a primit-o în viața ei Magdalena Kolotylyuk este amintirea recunoscătoare a ucrainenilor, cu care omagiază geniul compozitorului Volodymyr Ivasiuk. Magdalena (sau Milea, cum o numea în copilărie Volodymyr), de la vârsta lui de două luni i-a fost dădacă. De la ea știa sute de povești (pe care de multe ori era nevoită să le inventeze ea singură) și cântece, deși ea avea doar trei clase de școală românească.
Bucovina a fost întotdeauna renumită prin toleranța sa. Dar oare poate fi altfel înt-un ținut cu oameni atât de diferiți și atât de minunați?
Natalia Nechaeva-Yuriychuk
(TRADUCERE de Serhii Hakman )
Fotografiile sunt oferite de către biblioteca regională
