Frecvența, dar și bipolaritatea acestor scenarii, numai bune de îngrozit civilizația de rit sovietic dintre Prut și Nistru, este o mostră clară de zgândărire a fobiilor locale, în manieră bolșevică. Facem abstracție de faptul că sintagma „lovitură de stat" este forțată în cazul de față, date fiind controversele în privința viabilității noțiunii de stat în cazul bulibășelii geopolitice din teritoriul intitulat generic Republica Moldova. Analizând starea de fapt, confruntarea dintre două grupuri de interese care doresc să își câștige legitimitate prin intrigi politice sau pseudo-manifestări populare, este evident că protagoniștii cântă după partiturile moștenite de la dirijorii urss şi actualizate din mers.
Așa-zisele lovituri de stat, puciuri, trădări developate peste noapte de insomniacii vieții publice de la Chișinău, nu sunt decât alibiuri. Un fel de justificare anticipată, un certificat în alb pentru ce va urma. Indiferent de deznodământ, învingători și învinși vor avea o acoperire pentru eșecurile care vor veni.
Pentru că, privind tabloul general al mediocrității care se confruntă pentru putere în stânga Prutului, e evident că nu există nici măcar o premisă pentru succese. Cât despre vehiculatele „lovituri de stat", orice om cu capul pe umeri se întreabă: la ce bun să mai lovești un „stat", nu doar căzut, dar și fără niciun fel de semne vitale?
Comentariu publicat în evzmd.md
