În multe localități din nordul Bucovinei a doua zi de Paște este ziua pomenirii morților, ziua când lumea iese la cimitir pentru ași pomeni rudele trecute în rândurile celor drepți. De peste 20 de ani români din acest colț de țară vin în inima Codrilor Cosminului, acolo, unde și anul acesta a mai slobozit muguri verzi impunătorul stejar al lui Ștefan cel Mare și Sfânt.

El dăinuie aici de peste 500 de ani, de atunci când viteazul Domn al Moldovei a bătut pe aceste meleaguri șleahta leșească a lui Ian Albert, care a venit cu sabie asupra țării. Nimeni nu poate să știe întocmai dacă acest stejar s-a păstrat anume din acea „Dumbravă roșie”, din acei „Codrii Cosminului” despre care scrie Delavrancea în legendele sale sau cronicarii moldavi în Letopisețele Țării Moldovei. Faptul că s-a stabilit de specialiști că impunătorul arbore are vârsta aproximativă a războiului stefanian, face ca acesta să poarte numele de „Stejarul lui Ștefan cel Mare și Sfânt”. E un loc de spiritualitate românească ce se va „menține atâta timp cât va slobozi stejarul muguri, iar el va înmuguri atâta timp cât noi vom veni aici pentru a ne ruga pentru odihna sufletelor arcașilor lui Ștefan căzuți pentru Țară, Limbă și Credință.

Îngrijorător este că unele ramuri s-au uscat, ceea ce urmează să ne pună pe gânduri și în sensul direct și cel indirect al faptului”, — a spus în cuvântul său de învățătură părintele protoiereu mitrofor Ioan Gorda, protopopul raionului Hliboca, după ce împreună cu un sobor de preoți și coriștii de la bisericile din Voloca și Hrușăuţi, au oficiat parastasul de pomenire a oștenilor căzuți aici, acum jumătate de mileniu.

Peste o sută de persoane s-au adunat aici luni, în a doua zi de Paște, printre care conducători ai societăților românești, lideri ai unor partide politice din raion și regiune, deputați de toate nivelurile, dar nu în ultimul rând, pur și simplu buni creștini, oameni simpli.