Imprimă această pagină
Romeo Crîșmaru Scris de  Iul 22, 2018 - 8881 Views

ÎN SERBIA, PE URMELE LUI BABA NOVAC

Istoria și destinul micului oraș sârbesc de pe malul Dunării, Donji Milanovac seamănă ibitor cu cea a Orșovei de azi. Chiar dacă anumite perioade de evoluție sunt diferite, cele două orașe au cel puțin un numitor comun: lacul de acumulare al Hidrocentralei de la Porțile de Fier I. De aici provine marele general al lui Mihai Viteazul, Baba Novac.

În 1970, atât Orșova Veche, cât și orașul cetate Poreci au dispărut de pe fața pământului, fiind înghițite de apele Dunării, fluviul pus la treabă de nevoia uriașă de energie a două state vecine și prietene (România și Yugoslavia). Există, totuși și o mică diferență: Poreci devine Donji Milanovac după strămutare. Și, putem, astfel, să spunem că de aici provine marele general al lui Mihai Viteazul, haiducul Baba Novac.

Pentru mulți români, orașul Donji Milanovac poate să însemne doar un punct de tranzit către Belgrad sau, pentru severineni, de exemplu, prilejul unui week-end liniștit pe malul drept al Dunării. Este o urbe atât de mică, încât îți ajung câteva ore pentru a o vizita, dar este cochetă și primitoare.

Puțini știu, totuși, că Donji Milanovac este un oraș cu o istorie aparte, devenit localitatea de azi după ce locuitorii insulelor Poreci au fugit din calea Dunării, atunci când lacul de acumulare al Hidrocentralei de la Porțile de Fier I le-a înghițit trecutul, istoria și copilăria. Într-un anumit fel, Donji Milanovac este și așezarea natală a lui Baba Novac, haiducul luptător impotriva Imperiului otoman, general de vază în armata lui Mihai Viteazul, un bărbat dârz și neînfricat, neobișnuit de puternic, născut într-o familie în care mama sa era româncă și tatăl sârb.

Istoria mai consemnează și faptul că în secolul al XVII-lea, așezarea se numea Banja. Prin 1690 populația de aici fuge din calea atacurilor otomane pe o insulă din apropiere, numită Ponc, în 1690. Istoria mai spune că, în 1830, când Serbia își reacapătă autonomia, populația s-a mutat în vechea așezare din cauza inundațiilor Dunării în insulă. Iar atunci, orașul a fost numit Milanovac. Cum s-a ajuns la denumirea de azi, în care apare și cuvântul „Donji”? Izvoarele istorice fac trimitere către o figură istorică marcantă, prințul Milan Obrenovici, care a fondat, în centrul Serbiei, orașul Gornji Milanovac (orașul de sus). Firește că celuilalt Milanovac, aflat în josul Dunării, i s-a spus Donji Milanovac (orașul de jos).

Originile lui Baba Novac

Totuși, ar putea să pară oarecum plictisitoare dezgoparea istoriei, astăzi când la Donji Milanovac aproape nimic nu mai amintește de această istorie. Revenind la Baba Novac, acesta s-a născut pe una dintre cele două insule Poreci, dispărute sub lacul de acumulare, deci extrapolând cumva, am putea spune că este originar din Donji Milanovac. Insulele Poreci au fost două insule situate în Clisura Dunării, la mică distanță în aval de fosta cataractă Greabăn, în dreptul localității Svinița de astăzi. Au dispărut, după cum spuneam în 1970, odată cu o altă insulă miracol, Ada Kaleh (situată la aproximativ 40 de kilometri distanță în aval, lângă Orșova).

În satul Poreci s-a născut, în jurul anului 1530, Baba Novac, haiduc sârb, luptător consecvent contra Imperiului Otoman, căpitan al oștii de haiduci din armata lui Mihai Viteazul și, mai târziu, unul dintre generalii cei mai respectați de sub comanda voievodului român.

Restaurant Poreč

În Centrul orașului Donji Milanovac, chiar aproape de faleza Dunării, există un restaurant foarte căutat și de turiștii români, care vin aici pentru a savura preparatele tradiționale sârbești. Deloc întâmplător, numele localului este Poreci (Poreč, în limba sârbă). Într-un fel, localul e printre puținele piedici în calea uitării și în calea trecerii nemiloase a timpului, dacă facem referire strictă la originile marelui general al lui Mihai Viteazul, Baba Novac.

Oamenii locului, foarte ospitalieri și foarte amabili, cunosc în mare parte câte ceva despre Baba Novac, iar unii chiar spun că se mândresc cu haiducul lor. Totuși, populația românească sau, cel puțin persoanele provenite din familii mixte, la fel ca Baba Novac, sunt din ce în ce mai puține. În oraș se vorbește în cea mai mare parte limba sârbă, iar cu turiștii români, cei de aici preferă să converseze în limba engleză. Când și când, fie pe stradă, fie la cafenea sau la vreo pensiune, sunt localnici care își vorbesc în dialectul acela inconfundabil și arhaic pe care îl auzi în satele românești de pe Valea Timocului.

Puțini români în zonă

Ultimul recensământ din Republica Serbia, efectuat în anul 2011, relevă cifre mici în dreptul populației de etnie românească. E drept că recensământul a scos la iveală existența unei alte etnii numite „vlahi”, dar și aceștia vorbesc românește, și aceștia ar trebui să fie tot români. Când fantomele unei istorii încercate pentru poporul sârb se împletesc cu politica și cu teama de dezbinare teritorială, orice este posibil. Donji Milanovac, orașul pe care, așa cum spuneam, mai toate sursele și izvoarele istorice îl dau ca fiind localitatea de baștină a haiducului ajuns în oastea lui Mihai Viteazul, este arondat administrativ municipalității din Majdanpek. Toată acestă zonă este destul de slab reprezentată de etnicii români. Recensământul din anul 2011 arată faptul că din cei peste 18.179 de locuitori ai comunei (obština) Majdanpek, doar 68 s-au declarat români, ceea ce reprezintă 0,36 la sută, iar 2442 s-au declarat vlahi, ceea ce reprezintă 13,07 la sută. Mai mult, doar 66 de persoane au declarat că limba lor maternă este româna, ceea ce reprezintă 0,35 la sută, iar 2.736 au declarat că limba lor maternă este un hibrid inventat și nerecunoscut nici măcar de Academia Serbiei, adică „vorbirea vlahă”, ceea ce reprezintă 14,64 la sută.

De la Baba Novac, diect la turismul inteligent făcut

În aceste condiții, amintirea haiducului Baba Novac nu s-a păstrat vie pe plaiurile lui natale, unde nu are nici măcar o statuie sau o placă comemorativă. Pe urmele haiducului se poate porni, dar fără a putea desluși ceva concret. Cei care au încercat au sfârșit, poate, ca și mine, în a gusta ceva pe terasa restaurantului Poreci, de unde se vede Dunărea ce a acoperit insulele cu aceleași nume, insulele în care generalul lui Mihai Viteazu s-a născut, acum aproape 5 secole.

Pe urmele lui Baba Novac ajungi, însă, și într-un micuț paradis turistic, pe care localnicii îl conservă cum pot mai bine. O puzderie de pensiuni, mai mici sau mai mari, precum și apartamente întroduse în circuitul turistic te așteaptă primitoare. Nu găsești cine știe ce lux, dar poți găsi liniște, confort, precum și toate dotările unei case de vacanță, de la grătar, bucătărie, până la cafea, sucuri și uneori chiar bere. Dacă nu ai vrut să bei o „cafă” cu gazda, înseamnă că nu te simți bine la el în casă. Iar dacă nu ai nimerit în casa vreunui localnic care să vorbească graiul acela valah, cu aspect de română arhaică, e bine să știi ceva engleză.

Cu toate acestea, Donji Milanovac poate fi o destinație de vacanță sau de week-end, doar în anumite condiții! Nu prea poți face plajă decât pe malul Dunării, în zone, ce-i drept, amenajate corespunzător, civilizate și curate. Nu poți pretinde că vei vedea multe în oraș, decât dacă în portul turistic mai are loc vreun concert și nu prea ai ce admira, în afară de Muzeul Lepenski Vir, aflat în apropiere, muzeu ce merită văzut pentru că adăpostește urmele unei civilizații de acum 7.000 de ani. Ca atare, înoptările în Donji Milanovac sunt, așa cum spun proprietarii de pensiuni, pentru cei ce tranzitează zona, pentru cei care merg spre Belgrad sau vin de acolo și pentru cei care, la fel ca și mine, au avut doza de nebunie de a pleca pe urmele lui Baba Novac.

Etichetat cu
Romeo Crîșmaru

Articole recente - Romeo Crîșmaru

We use cookies to improve our website. By continuing to use this website, you are giving consent to cookies being used. More details…