Cetățenia Română se consider, pentru mulți, ca un dreptul al fiecărui etnic român de peste hotare. Totuși, legea română reglementează clar modalitatea de obținere. Conform legii cetățeniei, din anul 1991, și conform articolului 11 al aceliași legi, s-a introdus categoria de redobândire a cetățeniei în cazul persoanelor lipsite de cetățenie fără voința lor. Și cu adevărat, când Basarabia și Bucovina de Nord au fost cedate a Uniunii Sovietice în anul 1940 etnicii români din zonă au fost lipsiți de cetățenia română fără voința lor. Și la ei se aplică redobândirea cetățeniei.

Din anul 2005, în legea 21/1991 s-a introdus și articolul 8 indice 1 care prevede: „(1) Cetățenia română se poate acorda, la cerere, cu posibilitatea stabilirii domiciliului în țară sau cu menținerea acestuia în străinătate, persoanei fără cetățenie sau cetățeanului străin care, prin activităţi desfăşurate în mod regulat pe o perioadă de cel puţin 3 ani înainte de data cererii, a contribuit în mod deosebit la protejarea și promovarea culturii, civilizației și spiritualității românești, dacă îndeplineşte în mod corespunzător condițiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) – g)”.

Au trecut 9 ani de la acestă modificare, timp în care un număr de 2067 de persoane au primit cetățenia Română conform articolului 8.1 - în primu rând din Banatul Sârbesc și Serbia de Răsărit. Când comparăm cu cei peste un milion de cetățeni din Republică Moldova și Ucraina, care au primit cetățenia Română conform articolului 11, observăm că numărul e destul de neglijabil, dar poate fi un început.

Mai exact, distribuția anuală a cetățeniilor primate este următoarea:

2018: 90

2019: 168

2020: 446

2021: 420

2022: 486

2023: 319

2024: 138 (până la 5 septembrie).

Adică total în cursul de 9 ani de zile în total 2067 de persoane au primit cetățenia Română conform articolului 8.1 - în primu rând din Banatul Sârbesc și Serbia de Răsărit.