Inainte de a reda poeziile trimise de Luca Cipolla, pentru care îi mulțumim din suflet, amintim o parte din revistele şi ziarele în care a mai publicat: Oglinda Literară, Nord Literar, Luceafărul, Ecouri Literare, România Literară, Apostrof, Vatra, Basarabia Literară, Moldova Literară, Revista Literară Bucovina, Actualitatea Literară, Caiete Silvane, Revista Argeş, Cervantes, Vatra veche, Revista Armonii Culturale, Onyx din Dublin, Mozaicul, Lumina Lină/Gracious Light din New York, Lumea Românească, Revista A.V.A, Revista Zeit, Litere, Nomen Artis, Citadela, Destine Literare din Montréal, Dăruiri literare, Lohanul, ziarul "Ro-mania" din Cipru, Poeti e Poesia di Elio Pecora, revista internațională Levure littéraire, ProSaeculum, revista Pro Arme, Mişcarea Literară, revista Alternanţe din Hofheim-Germania, Apollon, Singur, cotidianul “Răsunetul”, Revista POEZIA, Revista Bogdania, Constelaţii diamantine, ziarul Naţiunea, Chronos, Urmuz, Scrisul Românesc, Negru pe Alb, Copiii Europei din Rep.Moldova, Contact international, Semne-Emia, Sintagme literare, Vorba din Ardeal, Revista Orizonturi Literare, Revista Feed Back, Memoria Slovelor, Litera13, Revista Plumb, Melidonium, Surâsul Bucovinei, Mărturii culturale şi Ardealul literar.
Per raggiungerti
Per raggiungerti
ho lacerato piedi
d'emozioni pungenti,
tizzi
su sassi ardenti,
deserti
che di rado
annunciavano l'oasi.
Intorno a me
solo ombre bipedi,
sorelle
di pochi denari,
ma per raggiungerti,
la schiena rotta,
ignorai l'età reale
nell'aura d'ambra
d'illusori trascorsi infantili
fra braccia
ancor
di giovane madre.
Ca să-ajung la tine
Ca să-ajung la tine
mi-am sfâşiat picioarele
cu emoții înțepătoare,
tăciuni
pe pietre arzătoare,
deşerturi
ce rareori
prevesteau oaza.
În jurul meu
doar umbre bipede,
surori
de nimic,
dar ca să-ajung la tine,
cu spatele rupte,
ignorai vârsta reală
în aura ambrei
a iluzoriilor trecute infantile
în brațele
din nou
ale tinerei mame.
Magia
Piova una lacrima
sull'assito
ed una magia
sleghi le stringhe
che c'incatenano al suolo.
Siamo assuefatti,
lucciole di fuoco
che penetrano l'atmosfera
ed entrano, escono,
si chiedono e perdono
il tizzo che lento
consuma
per poi ridare
fiamma.
Magie
Să plouă o lacrimă
pe pavaj
şi o magie
să dezlege şireturile
care ne înlănțuie de sol.
Suntem dependenți,
licurici de foc
ce pătrund atmosfera
şi intră, ies,
se caută între ei şi pierd
tăciunele care încet
se consumă
ca apoi să redea
flacăra.
Zafferano
Semi di zafferano
sulla terra sparsi,
li raccolgo
in nome della guerra
che brucia il mio cammino;
sogno in plenilunio
- pavo che da lontano guardi
e timido -
saluto il futuro
ov'ombra di porta
cigola
nelle sere stregate
da complice morna.
Şofran
Semințe de şofran
pe pământ împrăştiate,
le culeg
în numele războiului
care mi-arde calea;
vis la lună plină
- pavo ce îndepărtat priveşti
şi timid -
salut viitorul
unde umbra uşii
scârțăie
în serile vrăjite
de o complice morna.
L'Europa è morta a Idomeni
Giaccion fogli abortiti
da una mente stanca,
l'azzurro crespo delle ortensie,
treni in lontananza..
Mi seguirai
sul viale del tramonto?..
Fendon tenebre
mani da ricordi
screpolate,
il bovindo di Plovdiv
già tremava ai fuochi..
2007,
il nuovo anno a sorsi di rakija
dispensanti auguri
a destra e manca..
Arlecchino il cielo di colore,
oggi
la radio annuncia
“L'Europa è morta”
e ingenue urla di bimbi,
madri, vesti di stracci
sul fango di Idomeni.
Europa a murit la Idomeni
Zac foile avortate
de către o minte obosită,
albastrul creț al hortensiilor,
trenuri în depărtare..
Mă vei însoți
în mersul meu spre asfințit?..
Despică tenebre
mâini din amintiri
crăpate,
bovindoul Plovdivului
tremura deja la focuri..
2007,
anul nou, înghițituri de rachiu
răspândind urări
în dreapta şi în stânga..
Arlecchino este cerul de culoare,
astăzi
radioul anunță
“Europa a murit”
şi urlete naive ale copiilor,
mame, rochii din cârpe
pe noroiul Idomeniului. 
Prezentare de Melania Cuc, scriitoare și jurnalistă bistrițeană (25/09/2013):
„Italianul Luca Cipolla și mare sa dragoste pentru poezia danubiană.
Deși nu este lingvist de profesie, doar un impătimit al Poemului, Luca Cipolla trăiește cu o parte a spiritului său rarisim în și prin Limba Română.
Cetățean, prin naștere și trăire, al cetății industriale din Milano, Italia, Luca Cipolla este prezent într-o pleiadă de reviste literare, electronice și clasice, care apar în România sau (și) în diaspora românească.
Poet și traducător de poezie din română în italiană, și viceversa, Luca Cipolla și-a câștigat pe merit notorietatea în galaxia poeților din țara noastră. Colaborator permanent al revistei Boema din Galați, dar și publicând cu ritmicitate spectaculoasă în alte reviste. Este redactor al revistei “Sfera Eonică” din Craiova şi colaborator de bază la revista “Boema”, “Climate Literare” şi la revista internațională online “Starpress”.
Numele lui apare și în alte reviste serioase din România, dintre care amintim: Oglinda Literară, Nord Literar, Luceafărul, Ecouri Literare, România Literară, Apostrof, Vatra Veche, Climate literare, Luceafărul etc.
Cu abilități de comunicare moderne, el a reușit să atragă atenția asupra necesității dialogului culturală, a ,,trecerii,, operei scriitorilor din România, dincolo de fruntariile europei, în speță, în Italia.
Un exemplu excelent în acest sens, este simbioza literară dintre Luca Cipolla pe post de traducător și micuța poetă Denisa Lepădatu, fenomen care a determinat ca poemele poetei din Galați să fie primească Medalia de argint la Premiul Internațional "Giovani e Poesia" de la Triuggio, ediția a XXII-a. Un alt premiu pentru poezia românească, și care se datorează și traducerii de calitate prestată de Luca Cipolla, este cel de semnalizare pentru poezie în limbă la XVII Edizione del Premio Internazionale "ARTE E CULTURA 2013" din Castel San Giorgio (SA) – Italia;
Luca Cipolla a obținut, cu poeme personale scrise în în limba română, Premiul III pentru poezie la Concursul Internațional de Poezie și Proză “Limba noastră cea română-Starpress 2013”, organizat de revista româno-canado-americană “Starpress” cu ocazia Zilei Limbii Române, pe 31 august.
Foarte activ și în sfera editorială. Luca a semnat traducerea în limba italiană din cartea “Judecata de apoi”, autor Petre Rău, carte care a apărut în ediție bilingvă, Editura InfoRapArt, Galați, 2011. dar și a volumului “Mirajul mamei - cele mai frumoase poezii despre mamă”, Editura InfoRapArt, Galați, 2012.
Datorita efortului său intelectual, a fost onorat cu premii și distincții, cum ar fi: Premiul I pentru poezie la Concursul de Creație Literară “Visul” - Ediția a VII-a; Premiul special al revistei “Boema” pentru cel mai bun colaborator din străinătate în cadrul Festivalului Național de Literatură “Prietenia cuvintelor” din Galați.
Construind o adevărată punte de legătură între poeții celor două țări, Luca Cipolla este încă la începutul drumului său în literatura clasică europeană. Cu un simț perfect al relației umane, el exemplifică perfrect intelectualul născut și nu făcut al tinerei generații europene, reușeșete să își consolideze drumul de poet și traducător în paralel cu profesia prin care își câștiga pâinea zilnică.
Dacă despre calitatea sa de traducător cu virtuți indubitabile, vorbesc premiile enumerate deja de noi, despre poetul Luca Cipolla vorbesc versurile pe care le caligrafiază cursiv, într-n limbaj desferecat de rugina conveninețelor. Deși tânăr încă, nu se lasă atras de sintagmele mai mult sau mai puțin licențioase, care, în opinia majorităților scriitorilor juni de pe Mapamond, fac sarae și piperul Poeziei actuale. Luca Cipolla își convinge cititorul cu talentul său, scrie versuri cu impact emoțional dublat de filosofia interesantă a un ui ins care vede lumea literară dinsrte Vest spre Est. O comuniune de idei interesante își găsesc locul perfect în poemele sale, lucrări bine definite și care reflectă lumea complexă în care trăim azi.
Iată o mostră de poem italienesc contemporan, semnat de Luca Cipolla, și tradus, tot de el, în limba română:
ARACHNE ŞI EU ÎN AŞTEPTARE
Păianjenul ţese pânza lui
şi singura fiică nu mai eşti;
tace sufletul meu în pernă
şi arde tămâie
până la o lentă agonie,
fii prezentă dar în concediu,
strălucitor şi salubru aerul nu vibrează
şi mă emoţionezi,
doar de piatră Sinai.
Acum neruşinată hrăneşti razele
unei pânze
pe care o filezi din zori până-n seară
şi în sarcină
pretenţia să te numeşti viaţă.
Felicitari, Luca Cipolla și, fie ca și vestitul Ovidiu, să-ți cânți în vers frumos, iubirile (și) la Pontul Euxin.
Melania Cuc”.
O mică recenzie a lui poetului şi italienistului român Geo Vasile, căruia in 2013 i-a fost decernat ordinul Stella d'Italia în grad de Cavaler pentru cărțile și studiile sale dedicate promovării limbii și literaturii italiene în România:
„Un onirosurrealist fantast
Poetul și românistul lombard Luca Cipolla este un onirosurrealist fantast. Textele sale poetice par a avea un echilibru al modernității, dezmințit însă de narativitatea oximoronică între absurd amintind de Urmuz și Virgil Mazilescu și angelismul marilor orfici ai adorației fără frontiere. Formal, poeziile sale, rod al unei ingenioase ars combinatoria, învederează simultan tonalitățile contrastive generate de juxtapunerea unor versete și premeditate notații prozaice. Autorul se află în siajul spiritului postmodern al amanților dizarmoniilor și al spulberării bruște a idilismului: “Ca să disting greșeala mă-ncredințez oglinzii,/ și totuși dincolo de râu ajunge să mă uit/la mine și la tine,/ la alții și la alte../Atunci va să-nțelegem jocurile noastre/ unde se-ascunde soarele adesea după nori de fosfor./Nici un costum de scenă/în material/ întregului perceptibil și tăinuit./Iubirea/ să ne piardă ca versuri/într-un cânt.”. Aparent clar òi accesibil, Luca Cipolla este un poet enigmatic dar plin de miez ce -și poate revendica fără complexe inutile o ars poetică de tip Mario Luzi. O poezie a cunoașterii prin ardoare, a conștiinței că perfecțiunea marmoreană tip Canova sfârșește prin a obosi cititorul. Compozițțile sale preferă premeditat impecabilului eroarea necesară ce dă curaj și undă verde feluritelor interpretări, unui evantai amplu de opinii. Luca Cipolla nu aduce în pagină perfecțiunea sferei, ci imperfecțiunea inevitabilă, fragmentul lapidar, dilema, cazualul, cu alte cuvinte tot ceea ce sporește vitalitatea, ceea ce Nietsche numea sentimental Ființării. Poezia lui Luca Cipolla, fără a exclude sentimental infinitudinii, pivotează în jurul fenomenelor în mișcare, immature, în jurul sugestiilor de energie ce transmite formele nedesăvărșirii, impure, umane, emoționante.
Geo Vasile”
