În 1994, îl găsim în redacţia periodicului „Glasul Bucovinei”, revistă trimestrială de istorie şi cultură”, ce apare, la fel ca „Analele Bucovinei”, fără întrerupere până în zilele noastre. Aici semnează, de-a lungul anilor, studii şi articole, interviuri, cronici, recenzii.
În 2 iunie 1996, în sala de festivităţii a Casei Domneşti din incinta Mănăstirii Putna, primea din partea noastră, Medalia comemorativă „Ştefan cel Mare şi Sfânt”, purtând pe revers Cetatea de Scaun Suceava, pentru contribuţii la cunoaşterea şi promovarea valorilor Bucovinei istorice, împreună cu participanţii la Conferinţa ştiinţifică internatională „Bucovina 1775–1862. Aspecte politice, sociale, culturale, economice şi demografice”, Rădăuţi–Bucureşti, 31 mai–5 iunie 1996.
Începând din 2005, susţine comunicări, receptate cu interes, la sesiunile anuale ale Institutului „Bucovina” al Academiei Române: Cultura ca formă de supravieţuire naţională. Modelul secolului al XIX-lea pentru Bucovina (13 octombrie 2005); Anul 1918. Elitele româneşti şi definirea identităţii românilor din Bucovina (9 septembrie 2006); Alexandru Hurmuzaki şi teoria psihologiei popoarelor în contextul comunităţii româneşti din Bucovina (a doua jumătate a secolului al XIX-lea) (1 octombrie 2009); Dimitre Onciul şi junimea Bucovinei de altădată (18 noiembrie 2010); Rolul familiei Hurmuzaki în procesul de modernizare a societăţii româneşti din Bucovina secolului al XIX-lea (11 noiembrie 2011); Eudoxiu Hurmuzaki şi viziunea sa modernă asupra istoriei şi psihologiei poporului român (27 octombrie 2012); Bucovina în amintirile scriitorului şi artistului plastic Partenie Masichievici (sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea) (24 octombrie 2013); Soarta unui fond familial din arhivele Hurmuzaki. Unele consideraţii (16 noiembrie 2015), care se publică în „Analele Bucovinei” în perioada 2010–2016, toate contribuind la renaşterea cercetării ştiinţifice din Bucovina şi la emanciparea discursului nostru istoriografic.
Cărţile sale sunt întâmpinate favorabil în paginile „Analelor Bucovinei”: Familia Hurmuzaki: între ideal şi realizare (o istorie a culturii româneşti în cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea), Cernăuţi – Timişoara, Editura ,,Alexandru cel Bun” – Editura ,,Augusta”, 2000, 364 p. + 7 anexe + 12 fotografii (anul VIII, nr. 2 (17), [iulie–decembrie] 2001, p. 421–422 (elaborată pe baza tezei de doctorat); Cernăuţi Chernovtsy 1408–2008, Bucureşti, Editura Institutului Cultural Român, 2008, 160 p. (în colaborare cu Alexandrina Cernov) (anul XVI, nr. 2 (23), [iulie–decembrie] 2009, p. 624–625).
Recenzii şi cronici, publicate sub semnătura sa în „Glasul Bucovinei”, dar şi recenziile din „Analele Bucovinei”, fac referire constant, începând cu anul 1994, la activitatea noastră dedicată, cu generoasă dăruire, promovării Bucovinei şi valorilor sale inestimabile de patrimoniu cultural european.
Redacţia periodicului ştiinţific de la Rădăuţi, regretă profund dispariţia prematură a unui alt istoric cu vocaţie, dăruit Bucovinei şi încrezător în rolul modelator al istoriei naţiunii noastre şi al culturii umanităţii. La plecarea sa dintre noi, comunitatea ştiinţifică din Bucovina rămâne mai săracă, moştenindu-i însă, mai presus de toate, mesajul intim şi profund al creaţiei sale.
Dumnezeu să-l aşeze în pacea slavei sale, alături de „strămoşii pururi roditori”. Eternă fie-i amintirea trecerii sale pe „drumurile împărăteşti” ale Bucovinei!
Vasile I. Schipor, secretar de redacţie al periodicului „Analele Bucovinei”
