I. SITUAȚIA PREZENTĂ:

1.Românii din Serbia de Răsărit sunt loiali țării lor Serbia și trăiesc în peste 160 de localități populate exclusiv de români și încă în vreo 30 localități cu populație mixtă.

2.Până în 2013 nu s-a învățat în nicio școală din zonă limba română, Serbia declarând că nu există aici români.

3.La începutul lui 2013, la cererea României și a UE, s-a făcut o anchetă în doar 2 județe dintre cele 5 în care trăiesc români și au cerut ore de limbă română 1617 elevi. A fost prima și singura listă prezentată de autoritățile sârbe în ceea ce privește cererile de limbă română în școli.

4. Legislaţia de până în iulie 2013 le permitea să predea ore de limbă română şi profesorilor care cunoşteau această limbă doar din familie. Din iulie 2013 s-a schimbat legislația încât orele de limbă română pot fi predate doar de profesorii care au studiat ei înşişi în limba română atunci când au fost elevi sau studenţi. Este ştiut însă că niciodată în zonă nu a fost învăţământ de limbă română, deci niciunul dintre actualii profesori care cunosc limba română din familie nu au învăţat această limbă la şcoală. A le cere profesorilor de etnie română să aibă diplomă că au studiat în limba maternă în anii de şcoală duce la un cerc vicios din care rezultă că nimeni nu poate preda elevilor aceste limbi fiindcă nu s-au predat în trecut(!).

5.Dintre cei 1617 elevi care au cerut limba română doar pentru un sfert dintre ei s-au găsit profesori . Restul de trei sferturi au așteptat și așteaptă în continuare degeaba să poată învăța limba română maternă. Conform acestei legislaţii, dintre sutele de profesori de etnie română din zonă nu îndeplineşte niciunul condiţiile pentru a preda abecedarul în limba română.

6.Cel mai mare număr de profesori de limbă română în toate cele 5 județe a fost în 2015 de doar 4 (!) și aceia nefiind niciunul angajați pe perioadă nedeterminată. În prezent mai sunt doar 2 (!).

7.Din 2017 în județele Branicevo, Podunavski și Pomoravski nu mai există niciun profesor de limbă română în școli cu toate că până în 2016 au predat aici 2 profesori deplasându-se în mai multe localități. Celor 2 profesori li s-au dat să predea alte discipline cu condiția să renunțe să predea limba română.

8.Din 2016 li se refuză dreptul la studiul limbii române tuturor elevilor din învățământul mediu (liceal). Până în 2016 aveau acest drept.

9.Niciunde și nicicând nu s-a putut studia limba română într-o oră din orarul standard al școlilor ci doar după amiaza sau seara sau chiar în altă școală decât cea de proveniență.

10.Ministerul nu a realizat niciun manual pentru predarea limbii române și nici nu a făcut publică vreo programă școlară.

11.Ministerul, administrațiile școlare și școlile nu au făcut niciodată anunțuri publice pe site-urile lor despre posibilitatea de a se opta pentru limba română în școli. Școlile au primit în schimb instrucțiuni de menținere în zona conspirativității a limbii române, de păstrare a secretului asupra datei și modului în care elevii pot alege limba română.

12.Ministerul nu a făcut niciun demers prin care să pregătească viitori profesori de limba română din zonă și nici despre vreun curs de specializare pentru profesorii de etnie română din zonă încât să poată preda și limba română.

13.Niciodată ministerul nu a făcut vreun anunț pe site-ul său sau în presă că în cutare sau cutare școală este nevoie de profesor de limbă română și depre condițiile de angajare. Niciodată! În schimb în fiecare an școlar ca și în acest an, în multe școli li se spune părinților că nu sunt profesori de limbă română.

14. În Serbia regula este că limba maternă română nu are continuitate în studiu. Niciun elev nu are siguranța că va studia și în anul 2 sau anul 3 sau în anul 4 (la un alt nivel) limba maternă română (la un alt nivel). Totul este sub semnul întrebării în fiecare 1 septembrie.

15.Descurajarea învățării limbii române este o practică oficială. Dacă într-o școală au optat pentru limba română un număr suficient de elevi, părinții acestora sunt chemați la școală și întrebați iar și iar de ce au ales româna până ce aceștia își retrag cererile.

16.Dacă părinții vin din proprie inițiativă cu cereri sau liste de cereri pentru limba română nu li se primesc aceste cereri. Așa a fost în Melnița în 2015. Părinții au reclamat acest lucru și chiar ministerul a recunoscut oficial în 2016 că a fost un abuz al directorului. Ce folos însă? Cei 22 de copii nu învață nici în ziua de astăzi limba română.

17.Dacă vreun profesor de etnie română predă în privat limba română unor copii și tineri, acesta este intimidat, chemat să dea explicații la conducerea școlii sau chiar la poliție sau la serviciile secrete sârbe. Rețelele de socializare sârbești și presa sârbă abundă în a acuza de trădare profesorii și oamenii de cultură din Serbia de Răsărit care se declară public români, care țin cursuri private de română sau care participă la acțiuni culturale românești în Serbia sau în România.

18.În Serbia pare o politică de stat în a-i acuza des în presă de „românizare” pe cei care și-au zis totdeauna în limba maternă „român/rumun” chiar dacă în limba sârbă li s-a spus în recensăminte ba „rumuni” ba „vlasi” după cum era regimul politic.

19.Autorizarea funcționării bisericilor românești în Serbia de răsărit este refizată de statul sârb și este condiționată de acordul bisericii sârbe de parcă Serbia nu ar fi stat laic.

20.Nu există acces la presă scrisă și audio-vizuală de limba română în zona Serbiei de răsărit.

II. PROPUNERI:

1.Să înceteze conspirativitatea limbii române în școli. Solicităm transparență ministerului educației de la Belgrad, administrațiilor școlare din zonele cu populație de etnie română (Bor, Zajecear, Branicevo, Pomoravski, Podunavski şi regiunea Belgrad) și directorilor școlilor din aceste zone. Să publice anunțuri în presă și pe site-urile lor prin care să informeze că există acest drept de studiu al limbii materne române în școlile din Serbia de răsărit.

2.Cererile de studiu al limbii materne române să se poată face oricând și sub orice formă: părinții, elevul, asociațiile minorității române, oral, în scris, individual sau pe liste, în ședințe cu părinții, prin poștă, la clasă sau secretariatul școlii. Ministerul să pedepsească directorii care nu afișează și nu fac cunoscut dreptul la limbă maternă română sau care nu asigură studiul limbii materne celor care au solicitat-o în orice formă.

3.Administraţiile şcolare din Zajecear, Branicevo, Pomoravski, Podunavski şi regiunea Belgrad să acorde urgent, fără o nouă anchetă, posibilitatea învăţării limbii române elevilor care din propria iniţiativă a părinţilor lor au solicitat şcolilor acest lucru în 2013, 2014, 2015, 2016, 2017, 2018 și școlile/statul le-a refuzat acest drept constituțional. Aceste cereri neonorate până acum se află în baza de date a școlilor și ar fi un gest frumos și o reparație morală.

4.Ar trebui ca urgent Ministerul educaţiei din Belgrad să anuleze modificarea de la articolul 121 din prevederile legislative apărute în Monitorul Oficial al educaţiei din Serbia nr. 55 din 3 iulie 2013, permiţând astfel sutelor de profesori şi învăţători din zona Serbiei de răsărit care cunosc din familie limba română să poată preda și abecedarul în limba română propriilor elevi. Niciun elev care solicită limba română nu trebuie să rămână fără profesor de limbă română sub motivul lipsei de profesori supercalificați pentru a le preda abecedarul!

5.Administraţiile şcolare din Zajecear, Branicevo, Pomoravski, Podunavski şi regiunea Belgrad trebuie să consulte elevii din şcoli dacă doresc să studieze limba română şi în acelaşi timp să facă anunţ pe site-ul lor şi în şcoli că profesorii care cunosc limba română din familie pot să predea abecedarul în limba română propriilor elevi şi că în vacanţe se vor organiza cursuri de perfecţionare.

6.Cursul de limba română să fie pus în orar în cursul dimineții sau imediat după ultima oră de curs. Autobuzele şcolare să îşi modifice orarul ţinând cont şi de programul elevilor care studiază limba română. Acest lucru se poate face doar dacă se angajează mai mulţi profesori (şi dintre aceia care cunosc limba română doar din familie). Dacă vor fi doar 2 profesori pentru mii de elevi din zeci de localităţi, atunci sigur că vor putea preda doar la ore de seară limba română.

7.Să se anunţe că nu mai trebuie să renunţe la studierea informaticii cei care îşi doresc să studieze şi limba maternă.

8.Toate minoritatile au în ministerul de la Belgrade câte un inspector școlar, în afară de minoritatea română. Rugăm să se numească în ministerul educației un inspector și pentru minoritatea română.

9.Să se constituie obligatoriu clase sau grupe de studiu al limbii materne indiferent de numărul de elevi care cer acest lucru.

10.Să se realizeze manuale școlare de limba română și istoria şi tradiţia minorităţii române. Să se includă în programele școlare a multiculturalismului, a istoriei și tradițiilor minorităților naționale din Serbia inclusiv cea română.

11.Să se respecte legislația sârbă și doar statul să autorizeze funcționarea bisericilor românești în Serbia de Răsărit. Autorizarea funcționării acestora să nu fie condiționată de acordul bisericii sârbe.

12.Să se asigure accesul la presă scrisă și audio-vizuală de limba română și în zona Serbiei de Răsărit.

13.Administrațiile locale să accepte funcționarea ansamblurilor folclorice din zonă ca fiind „românești”, așa cum își spun membri acestora în limba lor maternă.

Asociația Cadrelor Didactice de Etnie Română din Serbia

Asociația Românii din Omolie

Asociația Românii de pe Valea Pekului - PINKUM

Asociația Horeum Margi din Isakovo

Asociația Româna Bătrână Neresnica

Asociația Studenților Timoceni-Targu Jiu

Asociația ”Renașterea Românilor din Serbia”

Asociația ”Inițiativa Culturală Românească din Jagubița”

Asociația pentru Tradiția și Cultura Românilor ”Dunărea”

Asociația Studentilor Timoceni- Timișoara