Imprimă această pagină
Romeo Crîșmaru Scris de  Ian 14, 2016 - 2428 Views

„O SCRISOARE DE LA MUSELIM SELO” ÎN VARIANTA PLAHOTNIUC

Scrisoarea candidatului respins face, chiar în aceste momente, deosebit de tensionate și dramatice pentru istoria Republicii Moldova, deliciul presei din țara vecină. Imediat după ce președintele Nicolae Timofti a respins candidatura la funcția de prim ministru, înaintată de Partidul Democrat, în persoana controversatului om de afaceri Vladimir Plahotniuc, acesta din urmă s-a simțit atât de lezat încât i-a scris șefului statului o scrisoare, în care susține că e gata să declare pe propria răspundere că este integru. Epistola în cauză îmi aduce aminte de celebra poezie a lui George Coșbuc – „O srisoare de la Muselim Selo", incontestabilă capodoperă a literaturii române, în care bietul soldat Ion îi scrie mamei de pe front, prin „căprarul Nicolae", doar că soarta face ca Ion să fi fost deja mort de mult timp, la ceasul la care măicuța lui primește „cartea". Rămâne de văzut dacă Ion al nostru e mort politic și cine poate fi „căprarul Nicolae".

„O scrisoare de la Muselim Selo este o poezie de George Coșbuc scrisă sub forma unei scrisori de la un soldat român pe nume Ion, ce lupta la Muselim-Selo. Acesta îi adresează scrisoarea mamei sale, căreia îi povestește greutățile prin care trece în război și îi cere mamei sale să îi îndeplinească dorințele ce le are de când a plecat la luptă. În ultima strofă însă, cel care a scris scrisoarea după cum i-a dictat soldatul, îi dă vestea rea bătrânei, că soldatul s-a stins din viață - Așa mi-a spus Ion să-ți scriu, / Iubească-ți-l pământul! / Şi-am tot lăsat, pân-a fost viu, / Şi-mi ţin acum cuvântul. /Să te mângâie Dumnezeu, / C-aşa e la bătaie - / Şi-am scris această carte eu, Căprarul Nicolae" – acesta este un text postat undeva în vasta lume a internetului de un elev care, cu forțele și cu imaginația lui proprii, a făcut un scurt rezumat, unul poate mult prea scurt. Chiar și așa scurt și lipsit de conținut și stil, rezumatul de mai sus este colosal prin similitudinea cu povestea teribil de reală din Moldova, unde „pro-europenii" își tot dau, cu îndârjire, cu stângul în dreptul.

Imaginația mă poartă acum către o paralelă între scrisoarea aceea tragică și scrisoarea, poate la fel de lacrimogenă, dar tragi-comică, a candidatului respins Plahotniuc. Acesta îl asigură pe președintele Republicii Moldova că suspiciunile sunt neîntemiate, fiind efecte ale campaniilor de manipulare a opiniei publice care l-au vizat personal. Plahotniuc vine cu „o asigurarea suplimentară" în fața lui Nicolae Timofti, pentru a garanta „onestitatea și corectitudinea" intențiilor sale „și ale majorității parlamentare absolute".

Ce emoționant și ce tragic în același timp! Mort din punct de vedere politic, Plahotniuc scrie adânc și sincer, dar nu mamei, ci omului care ar fi putut să îi dea pe mână cheile republicii. Acum nu prea știm cine o fi căprarul care scrie, dar cu siguranță, chiar dacă e concepută de Plahotniuc însuși, dar dictată probabil unui consilier, scrisoarea transmite mai multe dorințe fierbinți ale unui om care nu mai poate să beneficieze de îndeplinirea lor. Paradoxal, majoritatea ce a născut nestrușnica nominalizare insistă și îl repropune, ca și cum ar încerca să îl resusciteze inutil, tot pe Plahotniuc pentru funcția de premier. Tulburătoare vremuri pentru istoria bietei Moldove!

Între timp, la momentul la care scriu acest comentariu, termenul dat de șeful statului, Nicolae Timofti, majorității parlamentare pentru a desemna un alt candidat decât Vlad Plahotniuc la funcția de prim-ministru, a expirat. Numele noului candidat nu apăruse încă, dar majoritatea aceea formată în jurul PDM și denumită, nu am înțeles prea bine de ce, „ABSOLUTĂ" ia act și trimite o altă propunere: În locul lui Vladimir Plahotniuc, ei propun pe Plahotniuc Vladimir! Iar dacă nici așa nu merge, atunci o să vină cu Vlad în loc de Vladimir! E cu totul altceva, nu-i așa?

Lăsând gluma la o parte, pentru că situația ar fi de râs, dacă nu ar fi de plâns, să reproducem, în cele ce urmează, minunata poezie a lui George Coșbuc:

„Măicuţă dragă, cartea mea
Găsească-mi-te-n pace!
Pe-aici e vânt şi vreme grea,
Şi-Anton al Anei zace
De patru luni, şi-i slab şi tras,
Să-l vezi, că-ţi vine plânsul,
Că numai oasele-au rămas
Şi sufletul dintr-însul.

Apoi, să ştii c-a fost război
Şi moarte-aici, nu şagă:
Cădeau pe dealuri, dintre noi,
Ca frunza, mamă dragă.
Şi-acolo-n deal, cum fulgera,
Un plumb simţii că vine
Şi n-avu loc, cât larg era,
Decât în piept la mine.

.............................................................

Aşa mi-a spus Ion să-ţi scriu,
Iubească-ţi-l pământul!
Şi-am tot lăsat, pân-a fost viu,
Şi-mi ţin acum cuvântul.
Să te mângâie Dumnezeu,
C-aşa e la bătaie -
Şi-am scris această carte eu,
Căprarul Nicolae.

 

Etichetat cu
Romeo Crîșmaru

Articole recente - Romeo Crîșmaru

We use cookies to improve our website. By continuing to use this website, you are giving consent to cookies being used. More details…