Romanian Bulgarian English French German Serbian Spanish Ukrainian

"Romanii de pretutindeni sunt o prelungire identitara a Romaniei"

Interviu realizat cu secretarul de stat MAE – Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni (DPRRP), Stejărel Olaru.

Secretarul de stat aflat la conducerea DPRRP vorbește deschis despre probleme complexe și de actualitate ale românilor de pretutindeni, în special probleme majore ale românilor din R. Moldova și Serbia, două state ce fac eforturi vizibile pentru a întregi marea familie europeană, prima aflându-se cu un pas în Europa, iar cealaltă la începutul unui drum sinuos către aderare.

„În absența unei implicări serioase a UE în spațiul estic, această zonă se va confrunta cu pericole precum instabilitatea sau absența unor economii competitive"; „Cred că reglementarea situației transnistrene şi eventualele recomandări adresate autorităților de la Tiraspol, ar trebui să țină seama şi de conduita acestora în raport cu populația românească din regiune"; „Românii din Timoc ar putea să preia de la românii din Republica Moldova dorința de a avea relații mai strânse cu România şi cu Uniunea Europeană, în același timp"; Referitor la recensământ, este important ca locuitorii din Republica Moldova să efectueze o alegere în cunoștință de cauză, bazată pe fapte istorice, pe realități consacrate"; „În general, în unele comunități românești din afara granițelor, există, uneori, <<tentația>> dezbinării şi a adoptării unei conduite individualiste. Încercăm să reducem acest proces care aduce multe prejudicii comunităților" – acestea sunt doar câteva din temele dialogului deschis cu secretarul de stat Stejărel Olaru.

Reporter: Domnule secretar de stat, a trecut ceva vreme de la ultimul nostru interviu, realizat înainte de Summitul de la Vilnius. S-au întâmplat multe de atunci, în privinţa evoluţiei R. Moldova pe calea europeană. Putem spune, astăzi, că Moldova a făcut paşii importanţi în drumul către Europa?

Stejărel Olaru: Republica Moldova mai are de parcurs o bucată de drum spre Europa. Este din ce în ce mai aproape, însă, iar această reducere a distanţei ne bucură. În acelaşi timp, UE are nevoie de o frontieră stabilă, iar situaţia din Ucraina dă de înţeles Uniunii Europe că Parteneriatul Estic necesită garanţii, investiţii şi implicare. Mai mult decât atât, vecinătatea estică a UE se confruntă cu probleme economice serioase, astfel că ea are nevoie de susţinerea UE. De aceea, cred că Europa are la îndemână numai varianta implicării directe, a gestionării situaţiei într-un mod activ. În caz contrar, în absenţa unei implicări serioase a UE în spațiul estic, această zonă se va confrunta cu pericole precum instabilitatea sau absenţa unor economii competitive.
Decizia Parlamentului European de a aproba deplasarea cetăţenilor Republicii Moldova în spaţiul Uniunii Europene este un pas valoros înainte, în direcţia apropierii şi conectării Republici Moldova la parte din libertăţile de circulaţie şi oferta UE. Uniunea Europeană vine cu o ofertă tentantă, care se traduce prin sprijin pentru modernizare, democratizare continuă, progres economic, oportunităţi economice şi profesionale pentru mai multe categorii de vârstă. Cred că acest pachet este de nerefuzat. El trebuie doar să fie cunoscut şi mediatizat în Republica Moldova, iar aici România poate juca un rol decisiv.

Reporter: V-ați implicat activ în apărarea drepturilor românilor din afara graniţelor şi aţi luat o poziţie fermă faţă de cazul Iovcev, în faţa Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor din Camera Deputaţilor. Cum apreciaţi rezultatele acestor eforturi în context european?

Stejărel Olaru: Cred că acest caz este unul grav. În acelaşi timp, din păcate, presiunile, şicanele şi provocările la care sunt supuşi românii din Transnistria sunt la ordinea zilei, devenind practic o cutumă regretabilă. Vocile românilor de acolo nu pot fi ignorate sau neauzite chiar dacă aşa-zisele autorităţi de la Tiraspol blochează internetul sau comunicaţiile unora dintre profesorii români din Transnistria, cum a fost cazul domnului profesor Ion Iovcev. Să nu uităm, însă, că situaţia Transnistriei se discută într-un context mai amplu, în cadrul mecanismului „5+2", unde Ucraina are statut de mediator. Unui stat ucrainean cu tensiuni interne grave, îi este însă dificil să îndeplinească acest rol, tocmai pentru că trebuie să asigure şi să genereze stabilitate regională.
În aceste zile a avut loc la Viena o nouă reuniune în format „5+2". Cred că reglementarea situaţiei transnistrene şi eventualele recomandări adresate autorităţilor de la Tiraspol, ar trebui să ţină seama şi de conduita acestora în raport cu populaţia românească din regiune. Situaţia şcolilor cu predare în limba română este în atenția organizațiilor internaționale, dar este nevoie de reacţii europene congruente pe acest subiect şi de înţelegerea faptului că educaţia în limba română nu se poate realiza în regim de frică şi teroare, cu salarii sau echipamente confiscate, cu ameninţări şi presiuni. Copiii şi tinerii nu ar trebui să fie martori la acest proces educativ, marcat de frică. Revenind la reacţiile internaţionale, raportul OSCE dat publicităţii în februarie 2013, privitor la situaţia şcolilor de limba română din regiunea transnistreană, evidenţiază problemele acestora şi necesitatea identificării unor soluţii practice pentru buna lor funcţionare. Raportul semnalează şi o reducere iminentă, pe termen scurt şi mediu, a numărului de elevi care vor învăţa în aceste şcoli. Există mai multe cauze pentru acest fenomen, dar, în mod categoric, teama de învăţa în aceste şcoli, în limba română, poate fi un inhibitor serios.

Reporter: Aș îndrăzni să fac o paralelă între R. Moldova şi Serbia, mai ales că pe data de 21 ianuarie 2014, la Bruxelles, au început oficial negocierile de aderare a Serbiei la UE. Cum vedeţi viitorul comunităţii româneşti din Timoc, în perspectiva unui parcurs european de succes al Serbiei şi ce ar trebui să înveţe românii din Timoc de la moldoveni?

Stejărel Olaru: Între Serbia şi Republica Moldova există şi similitudinea dorinţei parcursului european, dar şi numeroase diferenţe şi particularităţi locale. Serbia are o hartă complexă a minorităţilor naţionale, iar integrarea în Uniunea Europeană presupune încheierea, cu succes, a capitolelor care fac referire la respectarea drepturilor omului şi ale minorităţilor naţionale, consfinţite prin adoptarea criteriilor de la Copenhaga, în anul 1993. Cred că Serbia nu poate face abstracţie de faptul că pe teritoriul său se află o minoritate românească, semnificativă din punct de vedere numeric, care se găseşte atât în Voivodina, cât şi în Timoc. Integrarea europeană a Serbiei ar trebui să genereze mai multe oportunităţi pe piaţa muncii din UE, pentru parte din românii din Timoc. De asemenea, cred că românii din Timoc vor putea semnala mai bine problemele cu care se confruntă, în momentul integrării Serbiei în UE şi vor putea cunoaşte prevederile legislaţiei europene, urmând să aibă o perspectivă mai clară asupra drepturilor pe care le au.
Românii din Timoc ar putea să preia de la românii din Republica Moldova dorinţa de a avea relaţii mai strânse cu România şi cu Uniunea Europeană, în acelaşi timp. Românii din Republica Moldova s-au lămurit, destul de repede, că Uniunea Europeană este cel mai eficient proiect european la care poate participa.

Reporter: Se apropie recensământul populației din Republica Moldova, iar de la acesta se aşteaptă mult. Deşi situaţia nu este comparabilă cu cea din Serbia, cum ar putea românii de peste Prut să nu repete greşelile celor din Serbia, de la recensământul din 2011?

Stejărel Olaru: Românii din Republica Moldova, majoritari pe teritoriul de peste Prut, au ocazia de a-şi declara apartenenţa şi de a-şi exprima foarte precis identitatea. Un motiv în plus pentru o identificare mai clară a lor ca români este clarificarea situaţiei limbii române. În Republica Moldova se vorbeşte limba română, iar România şi Republica Moldova au o istorie comună, tradiţii comune şi perspectiva consolidării relaţiilor bilaterale. Diplomaţii europeni aflaţi la post la Chişinău sesizează foarte clar în ce ţară vin. Aud limba română pe străzi, cunosc istoria desprinderii Basarabiei în 1812 şi condiţiile în care aceasta s-a produs. În general, diplomaţii sunt oameni bine pregătiţi, care cunosc specificul zonei în care vin. Cei de la Chişinău înţeleg foarte bine natura relaţiilor dintre România şi Republica Moldova.
Referitor la opțiunea pe care respondenţii o vor face la recensământ, este important ca locuitorii din Republica Moldova să efectueze o alegere în cunoştinţă de cauză, bazată pe fapte istorice, pe realități consacrate. Iată de ce sunt esenţiale discipline precum istoria sau limba şi literatura română, pentru că ele oferă măsura justă pentru auto-identificare. Este util ca românii de peste Prut să perceapă riscul unei îndepărtări identitare de România, care înseamnă, de fapt, îndepărtarea de limba lor maternă, de cultura şi istoria lor.

Reporter: Sunteți adeptul dialogului constructiv cu românii din jurul graniţelor, iar acest lucru s-a simţit din plin la ultimul forum al românilor de pretutindeni. Recentul forum al jurnaliştilor români, de la Chişinău, vă dă speranţa unei coagulări a mediului jurnalistic românesc în direcţia unei normalizări a situaţiei comunităţilor româneşti, prin alegerea căii europene?

Stejărel Olaru: Jurnaliștii sunt persoane importante prin activitatea pe care o desfăşoară. Jurnaliştii români din afara graniţelor, care acoperă şi problematica identitară sau a relaţiilor cu statul-gazdă sau cu România, contribuie, în mod decisiv, la aproprierea dintre România şi comunităţile de români. Ei sunt vectori care pot mobiliza interesul pentru teme de identitate culturală românească, se află în prima linie de semnalare a problemelor sau abuzurilor cu care se confruntă comunitatea respectivă de români.
Dorim să consolidăm legăturile cu mass media de limba română din afara graniţelor, pentru un parteneriat eficient, care să conducă la conectarea jurnaliştilor din România la cei din afara graniţelor. În plus, platformele moderne de comunicare facilitează reunirea comunităţilor româneşti şi a jurnaliştilor români în spaţiul virtual.

Reporter: Dacă la Tiraspol, presiunile asupra şcolilor româneşti sunt oarecum de înţeles, iar intervenţia României şi a organismelor internaţionale a fost promptă şi benefică pentru normalizarea situaţiei, ce credeţi că s-ar putea face pentru stoparea presiunilor asupra cursurilor de limba română cu elemente de cultură naţională din Serbia, unde există riscul înjumătăţirii elevilor la ancheta programată de Ministerul Educaţiei din Serbia pentru luna aprilie 2014, ca urmare a accentuării vlahismului? După cum ştiţi, recent, autorităţile sârbe au permis studierea în şcoli a unui hibrid sinistru numit „vorbirea vlahă"!

Stejărel Olaru: În această problemă îmi exprim speranţa că organizaţiile internaţionale vor avea o reacţie promptă. Pe de o parte Uniunea Europeană ar trebui să ia act de inventarea şi artificializarea unor pseudo-limbi, iar pe de altă parte Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa, prin Înaltul Comisar pentru Minorităţi Naţionale, are la dispoziţie mecanisme de monitorizare şi interpretare corectă a situaţiei din teren.
„Vlahismul", acest curent etno-lingvistic de divizare artificială, poate fi combătut uşor, atât în spaţiile academice, cât şi în teren, acolo unde orice român venit din România în Timoc, care nu cunoaşte altă limba decât româna, se va înţelege în mod firesc şi natural cu locutorii din Timoc. Mai mult decât atât, cele două personaje, românul din România şi locuitorul din Timoc vor descoperi că au în comun multe tradiţii şi obiceiuri. De aici, rezultă clar că aceste două personaje sunt înrudite!
România va continua să abordeze această problemă a „vlahismului" în dialogul bilateral cu Serbia, dar şi în cadrul discuţiilor cu partenerii europeni şi cu organizaţiile internaţionale. Este important ca situaţia românilor din Voivodina şi Timoc să fie cunoscută bine în toate mediile relevante.

Reporter: Comunitatea românească din Serbia suferă şi de un sindrom al dezbinării. Ce credeţi că ar trebui făcut, din partea României, pentru a-i aduce pe liderii acestei comunităţi la aceeaşi masă?

Stejărel Olaru: Este nevoie de dialog, consens şi hotărâre. Liderii acestor comunităţi au şansa de a genera îmbunătăţiri semnificative în situaţia minorităţii româneşti din Serbia, mai ales în contextul începerii negocierilor de aderare UE-Serbia. În general, în unele comunităţi româneşti din afara graniţelor, există, uneori, „tentaţia" dezbinării şi a adoptării unei conduite individualiste. Încercăm să reducem acest proces care aduce multe prejudicii comunităţilor: afectarea credibilităţii, reducerea unităţii şi a potenţialului comun de acţiune, scăderea apetitului pentru proiecte de impact pentru comunitate.
Consensul vine adesea prin concesii şi prin dialog. Pentru adoptarea unor decizii valabile pentru întreaga comunitate, pe care mare parte din aceasta să le agreeze, este nevoie de determinare şi de asumarea unor opţiuni clare. Divizarea etno-lingvistică român/vlah, în cadrul comunităţii din Valea Timocului nu încurajează sudarea comunităţii. Dimpotrivă, ea poate duce la fragmentarea ei excesivă, la înstrăinarea unor membri sau la contestarea legitimităţii altora.
România întreprinde o serie de demersuri pentru a contribui la un dialog fructuos cu liderii comunităţii. Ambasada României de la Belgrad şi Consulatele Generale de la Vârșeț şi Zajecar fac eforturi constante pentru a reuşi apropierea liderilor comunităţii şi medierea unor situaţii de impas. Diplomaţii români au o activitate intensă şi îndemn pe această cale românii din Serbia să se adreseze autorităţilor române pe spaţiu, atunci când întâmpină probleme sau doresc să fie mai aproape de România, prin diferite metode: seri culturale, ocazii de celebrare a valorilor identitare româneşti.

Reporter: A început o nouă sesiune de proiecte la DPRRP şi a expirat data limită pentru depunerea proiectelor. Ce aşteptări aveţi, domnule secretar de stat, de la această nouă sesiune?

Stejărel Olaru: Așteptăm beneficiari doritori să lucreze în folosul comunităţilor de români. Proiectele derulate cu sprijinul DPRRP presupun, în general, un grad ridicat de deschidere pentru nevoile comunităţii, şi chiar de altruism. Identitatea se menţine cel mai eficient în mod colectiv, prin proiecte de echipă, atunci când o serie de beneficiari reuşesc să producă evenimente cu impact în comunitate. Suntem atenţi şi la potenţialul de continuitate şi durabilitate pe care le prezintă proiectele. Ne dorim să rămână ceva, să plantăm idei şi soluţii care să poată fi duse mai departe. Să identificăm mecanisme prin care tradiţiile să poată fi conservate mai eficient, iar accesul românilor la cultura română să nu cunoască întreruperi.

Reporter: Ce ne puteți spune despre pregătirile pentru organizarea, în acest an, a Congresului Mondial al Românilor de Pretutindeni?

Stejărel Olaru: În acest moment, mai sunt o serie de aspecte care trebuie stabilite cu precizie. Potrivit art. 8 din Legea nr. 299 din 2007, Congresul Românilor de Pretutindeni este organizat sub egida Parlamentului României. Convocarea Congresului se realizează de către birourile permanente reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, prin Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni. DPRRP susţine organizarea Congresului Românilor de Pretutindeni, pentru ca toate instituţiile statului să îşi poată canaliza şi corela eforturile pentru prezervarea identităţii culturale româneşti.
În urma deciziei Parlamentului României, DPRRP, care asigură secretariatul tehnic pentru acest eveniment, iniţiază procedurile pentru îndeplinirea atribuţiilor stabilite în lege.

Reporter: Cât de importantă este, pentru dumneavoastră, munca pentru şi cu românii de pretutindeni?

Stejărel Olaru: Activitatea în folosul românilor de pretutindeni este o chestiune de misiune şi vocaţie. A lucra pentru români, oriunde s-ar afla aceştia, reprezintă un obiectiv care ne oferă multă satisfacţie. În plus, românii din afara graniţelor, au adesea mai multă nevoie de ajutor decât cei din România, în probleme precum accesul neîngrădit identitatea culturală, recunoaşterea lor ca minoritate naţională, apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, garantarea posibilităţilor de afirmare şi exprimare a identităţii. Românii de pretutindeni sunt o prelungire identitară a României şi reprezintă parte din patrimoniul românesc global. Cine lucrează în beneficiul lor, are şansa de face ceva pentru moştenirea culturi române.

Citiți interviul și aici:
Timpul: timpul.md
Ziare.md: ziare.md
UNIMEDIA: unimedia.info
Evz.ro: evz.ro
Evz.md: evz.md

Citit 20350 ori Ultima modificare Luni, 10 Martie 2014 18:46
Publicat în INTERVIU
Romeo Crîsmaru

„Limba noastră e singura în Europa care se vorbeşte aproape
în acelaşi chip  în toate părţile locuite de români”
  (Mihai Eminescu - Timpul, 1878)

Website romeocrismaru.blogspot.ro

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

  • EDITORIALE
  • Popular
  • NEWS

SUNTEM SI AICI

facebook-icon icon google plus LinkedIn icon  TwitterYouTubePinterest-logo